Pentru prietenii mei

Dragi prieteni,


 Deși v-am tot spus și arătat că îmi place să mă joc foarte mult, în timpul liber pe care îl am, nu vreau să credeți despre mine că nu-mi fac temele pentru școală, că nu citesc sau nu învăț.
Nu spun că-mi organizez timpul cel mai bine, de altfel mă ajută și părinții să nu exagerez (cu desenele animate, cu calculatorul...), dar fac din toate, pe rând.

 Aș vrea, dacă s-ar putea, să vă transmit cumva din bucuria mea, pentru că am auzit că mai există și copii triști sau îmbufnați sau plictisiți sau răciți sau bolnavi..., sau așa, mai fără chef... (Și mie mi se mai întâmplă, mai rar însă.)

 Unul din secretele mele este că am bebeluș (de fapt e deja copilaș) în casă. Cu el, nu mai poți să fii trist. Că vine, te pupă, râde și te trage de păr, îți bagă mâna în gură și te întreabă "Ce-i aia?"... Și are așa o figură comică și nevinovată, că nu poți ține supărarea.

 Un alt secret este că am destule jucării cu care să mă pot juca în fel și chip. Și jucării are orice copil, numai că trebuie să se mai și mulțumească cu ele, nu doar să ceară de la părinți altele, altele, altele, mai frumoase, noi etc. (E cam greu să nu faci asta, și eu mai cer unele când nu e chiar cazul...)

 În fine, al treilea secret este că am și un frate mijlociu (lui nu-i place că e mijlociu, ar vrea să fie ori cel mai mare, ori cel mai mic), apropiat de vârsta mea, cu care să mă joc. 

 Dar asta nu înseamnă că nu pot să mă joc și singur. Chiar unele jocuri sunt de copii mai mari, și asta e, mă descurc. Iar la teme... întotdeauna singur trebuie să le fac (și mama le verifică la sfârșit). Acolo nu mai ai prieteni care să facă pentru tine... (și așa e normal.... uf). Sunt zile în care e temă mai multă și am mai puțin timp de joacă, dar și zile mai libere.

 Dintre toate distracțiile prefer să ies în parc cu trotineta sau skateboardul sau bicicleta, să fac construcții din piese, să pictez, să mă uit la desenele preferate și să joc jocurile preferate pe calculator. Pe lângă acestea, sunt o mulțime de alte lucruri care formează universul meu: rugăciunea, biserica, școala, rudele, vizitele, prietenii.... De aceea, vă întreb: când să mai existe momente de tristețe sau de plictiseală? Viața e așa de plină cu de toate!!!

 Vă doresc numai bine, să inventați jocuri cât mai drăguțe și dacă aveți o rețetă mai bună de organizare a timpului, să mi-o spuneți și mie, că aș avea nevoie de vreo 48 de ore pe zi pentru toate...

 Și ar mai fi o problemă..., cu dulciurile (noi le spunem "surprize"). Deși ne uităm la Orășelul Leneș..., mâncăm și mere multe, și banane (mai puțin morcovi), dar și dulciurile ne fac cu ochiul... Robi Putrezitul nu e un personaj chiar așa de rău, până la urmă... Deci, e greu să faci totul chiar cum trebuie, numai că ne străduim și noi, așa, copii cum suntem!

O zi bună și frumoasă!

Teo