Legenda intemeierii Bucurestiului

28 Octobre 2008

Legenda despre întemeierea Bucureştiului
după Dumitru Almaş

repovestire

Se spune că toate începuturile au o poveste. Aşa şi Bucureştiul. Pe vremea când năvăleau popoare migratoare în ţara noastră, precum tătarii, pe malul Dâmboviţei şi prin pădurile care azi nu mai sunt, din zona Bucureştiului de azi, vieţuia un cioban pe nume Bucur, care avea turmă mare de oi, cu câini şi măgari, şi cai. El nu trăia singur, ci mai mulţi ciobani îl ajutau să ţină rânduiala pentru tuns oile, făcut caşul şi multe alte treburi, care se fac la o stână.

Erau multe primejdii de înfruntat în acea vreme, printre care şi animalele sălbatice. Dar mai răi decât fiarele erau unii oameni, care veneau cu gând să fure, să omoare, să ia robi, să dea foc. Ciobanul Bucur a trecut prin toate acestea: de mai multe ori tătarii i-au dat foc la stână, i-au luat rob un cioban şi, într-o zi, chiar pe frumoasa Anca, fata lui, au prins-o şi au luat-o cu ei.

Dar fiind viteaz, Bucur a luat alţi doi ciobani cu el şi, călare, au galopat să o găsească pe fată. I-au ajuns pe tătari din urmă la apa Nistrului, care era îngheţată, fiind iarnă. Tătarii au crezut că gheaţa e destul de groasă pentru a trece pe ea, ca pe un pod..., numai că gheaţa a cedat şi ei s-au trezit cufundându-se în apă. Unii dintre ei s-au înecat... Însă Anca a fost salvată de tatăl ei şi de ciobani şi s-a putut întoarce acasă.

Apoi, Bucur a ridicat o casă mare, cu gard înalt, şi apoi, când şi fata lui s-a căsătorit, s-a format o mică aşezare, căreia i-au ridicat şi biserică: Biserica Bucur. Şi în jurul acestei aşezări, în timp, s-a format Bucureştiul, după numele ciobanului curajos.

Biserica lui Bucur Ciobanul există şi astăzi. Am citit despre ea următoarele: se află în sectorul 4, lângă mânăstirea Radu Vodă, este închinată Sfinţilor Atanasie şi Chiril, iar unii istorici nu au crezut în legenda lui Bucur, dar în urma cercetărilor mai multor documente, s-a ajuns la concluzia că Bucur e ctitorul ei. A fost ridicată mai întâi din lemn, de către Bucur, iar mai apoi, din cărămidă, de către Mircea cel Bătrân în 1416. Data exactă a construirii ei nu se cunoaşte nici azi.

Am trecut şi eu pe lângă această biserică, şi ţin minte că sunt multe trepte ca să urci la ea. Mai ţin minte că e micuţă.

Teo