Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Vacanta non-stop

Vacanta non-stop

pur si simplu

Poveste. Cioc! Cioc! Cioc!

Cioc! Cioc! Cioc!      

de Emil Gârleanu

 

repovestire

 

    Ei, nu ştiam că şi păsările au graiul lor. Dar am aflat citind această poveste scurtă (e o povestire, de fapt), de la o gaiţă. Aceasta ne traduce în grai omenesc ce vorbesc un măcăleandru şi un scatiu. Aceştia povestesc despre o altă pasăre, ciocănitoarea.

Iată povestea lor:

Era odată o veveriţă care a descoperit un fruct tare gustos, şi anume alunele. Fericită, veveriţa a strâns mai multe alune pentru iarnă, şi le-a ascuns în scorbura ei. Într-o zi, ea s-a înţepat într-o coajă de alună şi a înţeles că pe undeva se strecoară un hoţ... Că doar ea nu mâncase nicio alună, deci de unde să apară coji???

A stat veveriţa la pândă şi a văzut-o pe ciocănitoare cum venea şi craț - craț ciocănea alunele şi le păpa miezul... Un sfert din alunele veveriţei fuseseră deja mâncate. Atunci veveriţa haţ! a prins ciocănitoarea de coadă. Aceasta s-a zbătut ce s-a zbătut şi a reuşit să scape, dar fără coadă... Văzând că a rămas fără coadă, ciocănitoarea s-a întors din nou la scorbura veveriţei, a ciocănit cu respect, ca să-i dea coada înapoi.

Numai că veveriţa deja îşi schimbase scorbura, pentru că supărarea ei cu alunele fusese mare. De atunci, ciocănitoarea tot ciocăneşte copacii: cioc, cioc, cioc, ca să o găsească pe veveriţă. Numai că veveriţa s-a ascuns bine de data asta!

Aceasta povestea un măcăleandru unui scatiu. Atenţie, nu mai spuneţi povestea nimănui, că se supără gaiţa! (E secret!!!)


Spre celelalte povești repovestite, click aici.
Spre povești originale,
click aici.


123gifs071Teo

Partager cet article

Repost 0

Commenter cet article