Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Vacanta non-stop

Vacanta non-stop

pur si simplu

Viata Sfantului Teodor Studitul, 11 noiembrie

Dorind să cunosc mai multe despre Sfinţii cu numele de „Teodor", pentru că port acest nume sfinţit, de la botez, am rugat-o pe mama să-mi povestească, pe rând, despre aceştia. Iată viaţa primului sfânt Teodor, despre care am aflat amănunte:

 


Viaţa Sfântului Teodor Studitul

pe scurt

după viaţa scrisă de ucenicul său, monahul Mihail,

din Vieţile Sfinţilor pe noiembrie

(11 noiembrie, sec. VIII)

 


 Născut din părinţi binecredincioşi, pe nume Fotin şi Teoctista, Teodor a trăit în copilăria şi tinereţea sa în Constantinopol, prinzând vremuri tulburi, când unii dintre împăraţii Bizanţului se împotriveau cinstirii Sfintelor Icoane, fiind adică iconoclaşti, luptători împotriva icoanelor, cu cuvântul, cu învăţătura şi cu fapta.


Cu cuvântul, căci spuneau că nu se cade să te închini icoanelor, şi porunceau acest lucru în toată împărăţia; cu învăţătura, pentru că alcătuiau argumente false contra acestei închinări, zicând că Însuşi Domnul se supără pentru închinarea la „chipuri cioplite"; şi cu fapta, pentru că mulţi dintre ei ardeau şi batjocoreau Sfintele Icoane, considerând că aşa fac lucruri plăcute lui Dumnezeu.


Astfel că atât părinţii lui Teodor, cât şi el însuşi, s-au călugărit, alegând să nu mai slujească unor asemenea împărați, chiar dacă ei erau bogaţi şi de neam bun. Sfântul Teodor a intrat în ascultare la însuşi unchiul său, Sfântul Platon, care îi era şi duhovnic. La mânăstire, Teodor împletea muncile grele cu postul şi cu meditaţia religioasă, cu citirea cărţilor sfinte. A fost preoţit şi apoi făcut egumen al mânăstirii, în locul unchiului său, dar cu de-a sila, pentru că singur nu dorea cinste şi slavă.


 A suferit deseori surghiun şi bătăi, nu doar pentru cinstirea icoanelor, ci şi pentru că îndrăznea să critice păcatele făcute în văzul lumii de unii dintre împăraţi, după cum odinioară pătimise şi Sfântul Ioan Botezătorul.


În timpul binecredincioasei împărătese Irina, a fost mutat la mânăstirea Studiţilor sau Studitului, care se numea astfel de la numele boierului ctitor Studie, aflată în Constantinopol. De la această mânăstire a rămas şi numele Sfântului Teodor, cunoscut ca Studitul. Când a venit Sfântul la mânăstire, obştea avea 12 călugări. În scurt timp, datorită vieţii îmbunătăţite a acestuia, despre care se dusese vestea, obştea s-a mărit la 1000 călugări. De aceea a fost nevoie de alcătuire de reguli, pentru ca viaţa lor să se desfăşoare în bună rânduială. Acestea au fost scrise de Sfântul Teodor, care, între altele, s-a sârguit să îndemne pe călugări la învăţarea diferitelor meşteşuguri, pentru a nu ieşi des în cetate, după cele necesare traiului, iar în timpul lucrului, aceştia spuneau rugăciuni şi psalmi. Toate lucrurile lor erau de obşte (în comun) şi marele călăuzitor şi povăţuitor al lor, egumenul Teodor, găsea timp şi pentru a scrie cărţi cu sfaturi folositoare şi cântări de slujbă. Mai multe mânăstiri din jur s-au folosit de scrierile şi de rânduielile Sfântului.


 În timpul domniei împăratului Leon Armeanul lupta contra icoanelor s-a înverşunat. Sfântul Teodor nu s-a supus poruncii domneşti, ieşind cu icoanele în jurul mânăstirii, cu cântări de slavă. Pentru aceasta a fost închis într-o temniţă depărtată. Dar chiar şi aşa, Sfântul găsea timp şi chip să alcătuiască scrisori de întărire a credinţei celor din libertate, dintre care mulţi, creştini fiind, renunţaseră la cinstirea Sfintelor Icoane, de frica împăratului sau crezând argumentele acestuia.


Mutat şi mai departe, bătut, închis la întuneric, ţinut flămând şi însetat (încât ajunsese să se hrănească numai cu firimituri din Sfânta Împărtăşanie, pe care o avea în permanenţă cu sine, săvârşind, după puteri şi Sfânta Liturghie), cu trupul plin de răni, Sfântul Teodor rămâne un neoprit îndrumător al creştinilor, spre adevărata cinstire a Icoanelor, adică a celor reprezentaţi în ele, nu a materialului din care sunt alcătuite şi nici a vopselelor lor...


După mai mulţi ani, este eliberat, în timpul domniei lui Mihail Travlos, mai trăind câţiva ani, cinstit de toţi ca un mărturisitor al Ortodoxiei.


 La 77 ani, după mai multe suferinţe şi boli, Sfântul Teodor îşi cunoaşte sfârşitul, iar potrivit vedeniei Cuviosului Ilarion, sufletul său a fost ridicat la cer de îngeri.


Sfântul Teodor a săvârşit mai multe minuni încă din timpul vieţii, vindecări de boli, de duhuri necurate, de fiare sălbatice, dar şi izbăvitor de foc. Astfel, casa unei creştine a luat foc şi nicio metodă nu s-a găsit pentru oprirea acestuia. Având la sine o scrisoare a Sfântului Teodor din temniţă, creştina a aruncat-o în foc, cu gândul ca acesta să se ruşineze de scrisul Sfântului şi să se oprească, fapt care s-a petrecut întocmai.


Dar şi după moarte, la mormântul Sfântului şi la chemarea numelui acestuia în ajutor, s-au făcut şi se fac multe minuni.


Sfântul Teodor Studitul este sărbătorit la 11 noiembrie, în ziua de sărbătorire a Sfântului Mina.



 Spre poezie-rugăciune către Sfântul Teodor Studitul, și cuvânt de învățătură, click aici.


Partager cet article

Repost 0

Commenter cet article