Omul de Zapada

Omul de Zăpadă

Dintr-un bulgăre din stradă

Încep Omul de Zăpadă.

Nu-i nea multă, da-i cernută,

Iar copiii o frământă.

Ha, ha, ha, nu fac gogoşi,

Ci un om fără galoşi!

Morcov am în buzunar,

Să îi pun ca nas, măcar!

Se clădeşte, se clădeşte,

Omul meu îndată creşte,

Fără drojdie dospită,

Doar din... nea bătătorită!

Rotunjesc frumos, frumos,

Cei trei bulgări de omăt:

Suprapuşi, mare spre mic,

Gata-i omul cel voinic!

Ochii - două pietre, deh,

Doară nu-i pun de sidef!

Gură n-are, e tăcut,

Dar căciulă... i-am făcut!

Un castron mai învechit

Capul i-a acoperit,

Iar o creangă rebegită

Îi e mână neclintită...

Mai lipseşte doar o rază,

Neaua să o strălucească;

Numai una subţirică -

Prea multă căldură strică.

Ah, iar s-a pornit ninsoarea,

Gata-i omul de afară.

Eu mă duc la cald, în casă,

Rămas bun, Om de Zăpadă!

de Mirela Șova

Tânjesc, doar, după zăpadă și după un Om de Zăpadă. Doar tânjesc. Dar sper să și ningă, în decembrie...

Teo