Poveste. Ursul pacalit de vulpe

Ursul păcălit de vulpe

de Ion Creangă

repovestire

    A fost odată o vulpe care nu era mai brează decât alte vulpi viclene. Ea tot căuta cum să facă rost de hrană fără bătaie de cap. Aşa că a pândit şi, simţind după miros că se apropie un om cu peşte, s-a prefăcut moartă în mijlocul drumului.

Omul, credul, a luat vulpea „moartă" şi a pus-o în căruţa cu peşte, sperând să-i facă nevestei vreo haină din blana ei. Numai că vulpea numai moartă nu era. Ea a aruncat peşte din căruţă în lungul drumului, după care a sărit, l-a adunat şi l-a dus la vizuina ei, să se ospăteze.

Atras de mirosul îmbietor, un urs a venit la vizuină, cerşind peşte de la vulpe. Aceasta nu numai că nu i-a dat, dar l-a sfătuit să pescuiască şi el din balta de lângă pădure, folosindu-şi... coada! Să stea noaptea nemişcat cu coada în baltă, iar spre ziuă să tragă cu toată puterea, că va prinde astfel o mulţime de peşti!

Ursul, credul şi el, a făcut întocmai. S-a dus şi a stat cu coada în baltă până a înghețat şi apa, dar şi el. Atunci, când a tras odată cu toată puterea, nu a prins nimic, ci doar i s-a rupt coada, care a rămas prinsă în gheaţă! De atunci se zice că a rămas ursul fără coadă.

Ruşinat şi furios, ursul s-a dus să o bată bine pe vulpe. Aceasta însă aştepta răzbunarea ursului, ascunsă într-o scorbură. Ursul a încercat să o apuce de picior, să o tragă. Vulpea a râs de el şi nu a păţit nimic. Obosit şi înciudat, ursul a rămas păcălit...

- spre povești originale, click aici.

- spre pagina de povești clasice, click aici.

- spre povestea "Ursul păcălit de vulpe" în versuri, click aici.


Teo