Patimirea Sfintilor 40 de Mucenici, intre care si Teodor

Sfântul Mucenic Teodor
ce a pătimit împreună cu alţi 39 de Sfinţi, 
serbat la 10 aprilie

După Vieţile Sfinţilor pe luna Aprilie

repovestire

   

În timpurile împăratului păgân Decius, în Africa (precum în întreg Imperiul Roman) a fost primită porunca verificării credinţei oamenilor, iar cine nu se închina la zei şi se declara creştin urma să fie chinuit şi ucis. Mai mult, conducătorul provinciei, pe nume Fortunaţian, a înfăţişat oamenilor uneltele de tortură, ca să se lepede de Hristos, măcar şi de frică. Unii au făcut asta..., dar 40 de bărbaţi neînfricaţi au hotărât să-şi mărturisească credinţa, chiar şi cu preţul vieţii.

Ei erau tari în credinţă, spunându-i şi lui Fortunaţian că se înşeală purtându-se astfel şi neînchinându-se Celui ce S-a jertfit pe Cruce, Dătătorului vieţii veşnice, Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dar acela nu a vrut să asculte cuvântul lor, ci i-a dus cu de-a sila în templul zeilor, ca să se închine statuilor lor. Sfinţii au refuzat să se închine unor obiecte făcute de mâini omeneşti, fără putere. De aceea, patru dintre ei au fost aruncaţi în temniţă, iar ceilalţi 36, între care şi Sfântul Teodor cel pomenit astăzi, au fost bătuţi cu toiege şi cu alte instrumente. Iar cei care îi băteau, slujitorii lui Fortunaţian, obosiseră, făcând cu rândul la chinuirea mucenicilor. Aceştia se rugau, pe când trupurile lor sângerau. Iar chipurile lor erau liniştite, arătând prin aceasta că harul lui Dumnezeu îi întărea pe mucenici să rabde toate.

Și alte chinuri au răbdat, căci acel stăpânitor, văzându-i că rabdă, mai mult se întărâta, poruncind să fie arşi cu ţepi de fier şi în chipuri groaznice chinuiţi. Iar mucenicii şi mai tare se rugau, Celui care a ocrotit şi ocroteşte pe cei binecredincioşi. Spre turbarea lui Fortunaţian, mucenicii au cerut Domnului să distrugă templul zeilor, ceea ce s-a întâmplat pe dată: statuile idolilor s-au prăbuşit singure, după care întregul templu (capiştea idolească). Fără să-şi dea seama de neputinţa zeilor săi în faţa Dumnezeului Celui adevărat, Fortunaţian a poruncit ca acei 36 de bărbaţi drepţi să fie tăiaţi cu sabia, ceea ce s-a săvârşit. Dar ei erau bucuroşi că li se grăbeşte trecerea la cele veşnice.

Iar ceilalţi patru Sfinţi, pe nume Terentie, African, Maxim şi Pompia, au fost în alt fel chinuiţi: în temniţă, legaţi, fără mâncare şi băutură, pe cuie. La ei a venit noaptea îngerul Domnului, i-a scos din legături şi le-a întins masă. Aflând de aceasta, Fortunaţian i-a dat la cazne, străpungându-i cu unghii de fier. Mucenicii se rugau, fiind întăriţi de puterea lui Hristos. După aceea, stăpânitorul a închis în temniţa celor patru Sfinţi toate fiarele veninoase de care a putut face rost, prin puterea vrăjitorilor săi, timp de trei zile şi trei nopţi. Dar Sfinţii nu au păţit nimic din partea şerpilor şi a altor fiare care erau cu ei, ci Îi cântau lui Dumnezeu, iar îngerul îi ocrotea. Fortunaţian a trimis iarăși pe vrăjitorii săi, ca să scoată fiarele din temniţă şi să aducă la judecată pe cei patru creştini nebiruiţi. Numai că fiarele nu au mai ascultat de farmecele vrăjitorilor, ci i-au ucis...

Încă o dată mâniat cumplit, dar fără să înţeleagă şi să se plece puterii lui Dumnezeu, Fortunaţian a ordonat ca acei patru Sfinţi să fie tăiaţi cu sabia. Acest lucru s-a întâmplat, iar alţi creştini cucernici au luat trupurile lor şi le-au îngropat la loc ferit, după cum făcuseră şi cu trupurile celorlaltor 36 Sfinţi.

Aşa, cântând şi mulţumind lui Dumnezeu, au trecut la cele cereşti şi nepieritoare cei 40 de bărbaţi sfinţiţi pomeniţi pe 10 aprilie.


Spre poezie în cinstea Sfinților 40 de Mucenici, click.