Viata Cuviosului Teodor, ucenicul Sfantului Pahomie, 16 mai

Viaţa Cuviosului Teodor,

Ucenicul Sfântului Pahomie cel Mare

după Vieţile Sfinţilor la 16 mai

repovestire

 
În vremea când a trăit Sfântul Pahomie, într-o familie de creştini înstăriţi vieţuia şi Sfântul Teodor. De mic el cugeta la deşertăciunea celor trecătoare, dorind în sine retragerea la rugăciune călugărească. Pentru prima dată s-a rugat cu tărie pentru a primi acest dar, pe când avea 14 ani, în timp ce în casa părinţilor lui se ţinea un mare praznic, cu mult fast. De atunci şi până la 16 ani el s-a nevoit în tăcere, mâncând puţin, refuzând bucatele alese, postind în taină, nepărăsindu-şi gândul de a se călugări.

La 16 ani a plecat de acasă, mergând la o mânăstire. Aici a stat puţină vreme, învăţându-se cu viaţa monahală, până când a auzit de părintele Pahomie. Atunci şi-a dorit foarte mult să ajungă ucenic al acestuia, aflând că este bărbat înţelept şi drept călăuzitor. Dumnezeu i-a împlinit degrabă dorinţa şi în scurt timp Teodor a fost primit de părintele Pahomie. În câțiva ani, Teodor a devenit foarte ascultător şi smerit, răbdând orice încercare şi orice sarcină primea. Când a fost căutat de mama sa, care dorea foarte mult să-l vadă, el l-a rugat pe părintele Pahomie să-i îngăduie să nu se întoarcă la cele pe care le-a părăsit. Mama lui, înţelegându-i dorinţa, a rămas călugăriţă împreună cu sora Sfântului Pahomie şi cu alte femei care se nevoiau la o mânăstire învecinată. De asemenea, un frate de-al Sfântului Teodor a venit şi el ca ucenic la mânăstirea Tevenisiot, unde se ostenea Cuviosul Pahomie.

Chiar de la vârsta de 20 de ani, Teodor a fost numit de povăţuitorul său să ţină cuvântări obştei, din Sfintele Scripturi, fiind înţelepţit. Numai că bătrânii din oşbte s-au supărat şi nu au stat să asculte un cuvânt de la cineva mai tânăr decât ei. Deci aceia au plecat în timpul cuvântului.

Cuviosul Pahomie i-a certat pe aceia, convingându-i că s-au mândrit, făcându-i să se umilească.

Mai apoi, când a venit un învăţat din lume, să pună întrebări grele călugărilor din mânăstire, crezând că nimeni nu-i va putea răspunde, tocmai Teodor i-a dat răspunsurile potrivite, dar şi sfatul de a nu se mai îndeletnici cu asemenea preocupări, ci de a căuta mântuirea.

Iar întrebările acelui învăţat au fost:

- Cine nu s-a născut şi a murit?

- Adam. (răspunsul lui Teodor)

- Cine s-a născut şi n-a murit?

- Enoh. (răspunsul lui Teodor)

- Cine a murit şi n-a putrezit?

- Femeia lui Lot, prefăcută în stâlp de sare. (răspunsul lui Teodor)

Mai târziu, Sfântul Teodor a devenit el însuşi mare povăţuitor al călugărilor din acea mânăstire, ajungând a fi cunoscut de toţi pentru înţelepciune, smerenie şi facerea de minuni. La adânci bătrâneţi, s-a dus la Domnul, în ceata părinţilor purtători de Dumnezeu, unde se roagă şi pentru noi, păcătoşii. Amin.



Spre poezie în cinstea Sfântului Teodor, click.