Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Vacanta non-stop

Vacanta non-stop

pur si simplu

Angelica şi îngeraşul...

Angelica şi îngeraşul...

 

de Maria Doina Leonte


Trăia odată o familie bogată lângă poala unui munte semeţ.

Aveau de toate, dar cea mai mare bogăţie a lor era Angelica…o fetiţă blondă cu părul numai ineluşe şi foarte cuminte …Se juca cu fel de fel de jucării, alerga prin grădiniţa cu flori, se plimba prin pădure împreună cu mama ei care îi povestea mereu de Dumnezeu…

Într-o bună zi Angelica păru aşa de tristă…Mama credea că poate e ceva de moment..dar a doua zi a fost la fel…şi aşa mai multe zile…Mama nu mai ştia cum să ajungă la inimioara ei ca să vadă motivul tristeţii…Căuta în fel şi chip să o înveselească…Şi Angelica zâmbea, chiar râdea în hohote, dar apoi iar se cufunda în tristeţe…Mama era tristă şi ea, fiindcă nimic nu e mai trist când o mamă îşi vede copilul mâhnit, cu umbre în privire…Se hotoărî să aştepte, şi aşteptarea nu a fost în zadar, că într-una din zile, Angelica îzbucni în plâns şi striga:


- Mamă, eu de ce nu am un frăţior sau o surioară ca toţi copiii?!....


…Mama tăcu…din ochii ei mari şi blânzi începu a se rostogoli pe obraji stropi mari

de lacrimi…Se şterse repede să nu observe Angelica, dar a fost prea târziu..

- Mamă, te-a supărat întrebarea mea?!..

- O, nu! Nu, Angelica…spuse femeia luând mâinile fetiţei între mâinile ei…Privind-o

în ochişorii strălucitori, se hotărî să discute cu ea ca şi cu un adult deşi avea doar 6 anişori…

- Ştii, draga mea, eu mă rog în fiecare seară la Dumnezeu să îmi mai trimită un

copilaş…dar ştiu că trebuie să aştept…Aşteptarea e grea, dar altă cale nu avem…

 

Angelica tresări şi îi spuse mamei plină de o fericire de nedescris:

- Mami, mami, dar dacă te ajut şi eu în rugăciune, Dumnezeu nu va răspunde mai

repede?! Vreau să mă rog şi eu pentru un frăţior sau o surioară…Vrei, mami?

Mama zâmbea cu ochii strălucind. Minunea asta de copil o uimea…Îi spuse surâzând:

- Uite cum facem: eu mă rog, se roagă şi tăticul, te rogi şi tu, dar să îi spui şi

îngeraşului tău să îşi cheme pe frăţiorul lui…şi atunci el nu va veni singur…va veni cu un copilaş care va fi frăţiorul sau surioara ta…

Din momentul acela, Angelica se ruga în fiecare zi lui Dumnezeu, şi în fiecare zi vorbea cu îngeraşul ei rugându-l să îşi cheme pe frăţiorul lui…

Timpul a trecut…Angelica se făcuse acum de 7 anişori când, în timp ce făceau cumpărăturile pentru şcoală, mama şi tata o anunţaseră că în primvară, prin luna martie va veni barza cu un frăţior sau cu o surioară…Angelica zâmbi, se duse mai într-o parte şi vorbi cu îngeraşul ei:

- Mulţumesc, îngeraşule! Ce frumos va fi cu un frăţior şi cu doi îngeraşi!!! Voi avea

frăţior, ca şi tine, da?

 

Toamna şi iarna au fost mai frumoase ca niciodată!

Luna martie sosi cu alai de ghiocei şi viorele…Într-una din zile mama Angelicăi plecă grabită cu o maşină albă cu cruce roşie…Angelica părea puţin speriată…Tatăl a liniştit-o spunându-i că se duce să aducă pe lume copilaşul..

După câteva ore, Angelica află cu bucurie că se născuse Flavius, frăţiorul ei, care semăna aşa de bine cu ea.

Când mama a revenit în famile, camera lui s-a umplut de lumină, de jucării, de zâmbete…Angelica radia! Ştia că acum în cămăruţa lor se află încă un înger…Vru să îl vadă şi închise ochişorii…Şi atunci, în spatele pătuţului zări un înger frumos aşa cum sunt toţi îngerii, plin de lumină,  care îl ocrotea cu aripile lui pe micuţul ei frăţior…

Flavius creştea ca în poveste... iar Angelica nu înceta să Îi mulţumească lui Dumnezeu şi să vorbească cu îngeraşul ei…


(primită la Redacţia Lăcaşuri Literare, scrisă pentru un copil bolnav de cancer)

Partager cet article

Repost 0

Commenter cet article