Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Vacanta non-stop

Vacanta non-stop

pur si simplu

Cutia cu minuni (poveşti pentru Fabian)

Cutia cu minuni

 

de Maria Doina Leonte

     Era odată un îngeraş ce se tot juca pe plaiul cerului cu mingi de stele…În fiecare zi se dădea pe tobogan de curcubeu… şi sărea şi făcea tumbe  pe norii pufoşi…De dimineaţă până seară se juca plin de veselie. Când venea noaptea lua câte un pumn de vise frumoase şi le presăra pe pământ…mai ales copiilor cuminţi…Îngeraşul nu dormea niciodată…Îi plăcea prea mult cum adormeau copilaşii de pe pământ!


Într-o seară, se uita spre Pământ şi i se părea că sunt şi acolo atâtea stele…Credea că au căzut din cer atunci când el împrăştia visele…Dintr-o dată se gândi: oare cum este să visezi? Oare cum este să te trezeşti dimineaţa şi să vezi că visul se împlineşte?


Mai luă un pumn de vise şi îl presără peste copilaşii ce dormeau…Îi privea curios…Îi privea cu drag…Dintre toţi copilaşii, unul zâmbea prin somn…Era Fabian, băieţelul cu cel mai frumos zâmbet…Ştia despre el că e bolnăvior…Şi totuşi, ce  frumos zâmbea prin somn…Uitându-se la el, îngeraşului îi apăru prima lacrimă de drag…Vru neapărat să meargă pe pământ, lângă Fabian…Vroia să îi dea visul însănătoşirii, şi să îl ajute să se împlinească…


Îl rugă pe Dumnezeu să îi dea voie să meargă pe pământ…Dumnezeu a zâmbit şi i-a spus că la asta se gândise şi El…I-a umplut aripile cu stele, cu curcubee, i-a dat un coşuleţ cu ciocolate în forme de îngeraşi şi câteva cărţi de colorat…Când era gata să plece l-a chemat şi i-a mai dat o cutie în staniol auriu…dar nu a avut timp să mai întrebe sau să se mai uite să vadă ce este înăutru. Zbură repede către pământ, în cămăruţa de spital unde dormea Fabian…Răsuflă uşurat că a reuşit să ajungă înainte să răsară soarele…Puse toate darurile pe noptiera lui, şi îl privea cum dormea cufundat în lumea viselor…

La un moment dat se văită…Zâmbetul dispăruse…în schimbul ei era o grimasă de durere…Îngeraşul sări repede şi îi puse aripa lui pe frunte…Fabian se linişti, zâmbi din nou şi se trezi…


Pe noptiera lui străluceau darurile aduse de îngeraş…Fabian nu mai putea de bucurie!…Nu ştia la care să se uite mai întâi…Le luă pe rând…Într-un final ajunse la cutia aurie..Era legată cu o fundă albastră…O tot răsuci pe toate părţile să vadă cum o poate desface…Îngeraşul îl ajută…Fabian era aşa de curios! Şi îngeraşul la fel…Oare ce era în cutie?...Şi când desfăcu cutia, doar îngeraşul a putut înţelege că acolo era visul cel frumos al lui Fabian de a fi sănătos…Dintr-o dată, Fabian se simţi bine, boala dispăruse…Medicul a venit şi i-a spus că Dumnezeu a făcut o minune…

Îngeraşul tresălta de bucurie…iar Fabian spuse ţopăind:

 - Acum ştiu cum se numeşte surpriza din cutie: MINUNE!


Şi din clipa aceea, Fabian şi îngeraşul au plecat spre casă, şi s-au jucat cu toţi copiii din vecini…Le-a dat şi lor steluţe şi curcubee şi ciocolăţele în formă de îngeraşi…I-a învăţat să viseze şi să se împrietenească cu îngeraşii fiindcă doar îngeraşii aduc din cer ,,cutia cu minuni”…


(primită la Redacţia Lăcaşuri Literare, scrisă pentru un copil bolnav de cancer)

Partager cet article

Repost 0

Commenter cet article