Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Vacanta non-stop

pur si simplu

Viata Sfantului Daniil Sihastrul, 18 decembrie

5895797408_b25e3d5ec9.jpgSfântul Daniil Sihastrul

(18 decembrie)

 

 

Acest Sfânt este unul dintre cei mai mari călugări ai ţării noastre. El s-a născut în Moldova, şi anume în Rădăuţi, în urmă cu circa şase sute de ani.

El a trăit într-o familie săracă, având numele de botez „Dumitru”. De mic s-a arătat iubitor de Dumnezeu, de rugăciune, de slujbele Bisericii, de ascultarea părinţilor.

La zece ani, Dumitru a fost dat la mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi, ca să înveţe carte. Pe atunci şcolile erau lângă mănăstiri. Acolo el şi-a însuşit pe de rost toate rugăciunile din cărţile numite „Ceaslov” şi „Psaltire”. Înţeleptul copil s-a străduit să se roage neîncetat lui Dumnezeu, păzindu-şi mintea şi inima de orice gând rău.

Dumitru nu se mândrea cu cele pe care le învăţa, dorind tot timpul să placă lui Dumnezeu, nu oamenilor. Deşi era mic de vârstă, s-a obişnuit să postească, după rânduiala Bisericii strămoşeşti.

În toată viaţa sa, Dumitru era ocrotit de mâna lui Dumnezeu şi darul Duhului Sfânt era cu el. Călugării cu care învăţa carte simţeau acest lucru şi îl iubeau nespus de mult.

La cincisprezece ani, Dumitru a fost călugărit în acea mănăstire, schimbându-i-se numele în „David”. Părintele său duhovnic a fost Sfântul episcop Leontie de la Rădăuţi. Sfântul Leontie l-a călăuzit pe David, pe calea sfinţeniei.

David mânca foarte puţin, după apusul soarelui. În anumite zile din an nu mânca nimic, hrănindu-se cu bucuria rugăciunii liniştite. Era blând cu toţi oamenii şi petrecea cât mai mult timp în biserică. Călugărul David lumina în jur ca o făclie de dragoste şi bunătate. După câţiva ani, el a ajuns preot şi a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni.

Mulţi bolnavi au alergat la preotul David şi s-au vindecat, prin rugăciunile lui. Şi numeroşi credincioşi ai Moldovei veneau la el pentru sfat, pentru că el era foarte înţelept şi prooroc. De asemenea, oamenii veneau la cinstitul preot în număr foarte mare, să-şi mărturisească păcatele.

Dar modestul David nu dorea să fie în centrul atenţiei lumii. De aceea el s-a retras la mănăstirea Sfântul Laurenţiu. Şi acolo veneau credincioşii după el. Cei stăpâniţi de duhuri necurate îşi găseau vindecarea la picioarele Sfântului.

 

Toată ziua, părintele David ajuta pe oameni, iar noaptea se ruga şi împletea coşuri de nuiele.

După alţi ani, Sfântul a simţit chemarea lui Dumnezeu către viaţa de pustnic. Adică dorea să se retragă în pădurile Munţilor Carpaţi şi acolo să-L slăvească neîncetat pe Dumnezeu.

Preotul David a luat binecuvântare pentru aceasta şi numele lui a fost schimbat în „Daniil”. Fără ştirea lumii, el s-a dus pe valea pârâului Secu, în judeţul Neamţ. Mai târziu, pe acel loc s-a ridicat mănăstirea Sihăstria.

Timp de paisprezece ani, Sfântul Daniil a stat în codru, la rugăciune. Şi acolo era căutat de mulţi, pentru vindecări şi sfat. El a plecat şi mai departe, spre Putna. A locuit mai întâi într-o colibă de lemn, apoi a săpat o chilie în peretele unei stânci, cu două încăperi, păstrată până azi. A vieţuit în stâncă şi s-a rugat acolo peste douăzeci de ani. Sfântul Daniil mânca doar puţină pâine uscată, rădăcini şi ierburi.

Cu mâinile împletea coşuri de nuiele, iar mintea şi inima lui se rugau neîncetat. Duminica slujea Sfânta Liturghie în chilie şi se împărtăşea cu Trupul şi Sângele Domnului. Oamenii îl găsiseră şi aici şi veneau să-i ceară ajutor, duminica după-amiază.

Diavolul i-a întins Sfântului felurite curse, ca să-l alunge din chilie. Cu ajutorul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, el a rezistat tuturor atacurilor viclene.

Poporul l-a cinstit ca Sfânt încă din tinereţea sa, zicându-i „Sfântul Daniil Sihastrul”. Ceilalţi pustnici retraşi în codrii Moldovei, veneau tot la el, pentru sfat.

Chiar şi Sfântul Ştefan cel Mare, viitorul domn al Moldovei, a venit la chilia sa, unde şi-a mărturisit păcatele şi a aflat multă mângâiere. Sfântul Daniil i-a proorocit lui Ştefan că va fi în curând domnitor.

Ajuns în scaunul Moldovei, Sfântul Ştefan nu  s-a dezlipit de sfatul sihastrului înţelept. Daniil i-a spus domnitorului:

- Vei birui în toate războaiele cu duşmanii ţării şi ai credinţei, dacă vei zidi câte o biserică după fiecare bătălie.

Sfântul Ştefan cel Mare l-a ascultat pe sihastru şi a câştigat 47 de războaie, ridicând 48 de biserici. Întărit de rugăciunile duhovnicului său, Sfântul Voievod a apărat ţara şi credinţa strămoşească, ortodoxia.

În apropierea chiliei Sfântului Daniil, Sfântul Ştefan a fost îndemnat de duhovnicul său să înalţe o mănăstire de călugări. Aşa s-a zidit mănăstirea Putna.

Nu a fost alt sihastru mai vestit decât Sfântul Daniil, pe vremea aceea. Peste o sută de alţi sihaştri, mai tineri, luaseră binecuvântare de la el şi se rugau în codrii Carpaţilor, ascultând de sfaturile sale luminate.

Mai apoi, Daniil Sihastrul şi-a părăsit chilia de la Putna şi s-a dus în pădurile din jurul mănăstirii Voroneţ, unde şi-a făcut altă chilie, sub o stâncă. Şi aici veneau mulţi bolnavi, din satele aflate în împrejurimi, spre a fi vindecaţi de Sfânt.

 

După ce a pierdut lupta de la Războieni cu turcii, Voievodul Ştefan a venit la noua chilie a lui Daniil. El a bătut la uşă.

- Aşteaptă afară, până ce voi termina rugăciunea, s-a auzit glasul Sfântului, dinăuntru.

Apoi Ştefan a fost chemat de duhovnicul său.

- Ce să fac, părinte? Să închin ţara turcilor? s-a mâhnit voievodul.

- Nu o închina nimănui, căci vei birui. După aceea să zideşti o mănăstire în numele Sfântului Gheorghe, l-a liniştit sihastrul.

Cu inima împăcată, plin de curaj şi de credinţă, Ştefan cel Mare şi Sfânt a adunat îndată puţină oaste şi a izgonit pe turci din ţară. Sfântul Daniil se ruga în taină, pentru victoria moldovenilor.

Sfântul Ştefan a dorit să îl numească pe Daniil episcop peste toată Moldova (mitropolit). Dar acesta nu a primit, nu a vrut să-şi lase chilia sa de sub stâncă.

Alţi douăzeci de ani a vieţuit Sfântul Daniil lângă Voroneţ. Alte zeci de pustnici au venit să se roage în pădurile acelea, la sfatul lui Daniil. Aceştia fie se rugau neîncetat, fie scriau cărţi cu slujbele ce se fac la Biserică, spre folosul mănăstirilor.

După vârsta de 90 de ani, marele făcător de minuni şi povăţuitor Daniil, Sihastrul Moldovei, şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos. El a fost îngropat în biserica mănăstirii Voroneţ. La moaştele sale au continuat să se facă minuni.

Ultimul nume pe care l-a avut în viaţa pământească şi cu care este cunoscut în ceruri, „Daniil”, înseamnă „Judecata lui Dumnezeu”. Prin Sfinţi se face judecata lui Dumnezeu în lume: prin adevărul pe care ei îl răspândesc, prin minunile pe care ei le fac, prin cuvintele lor pline de înţelepciune.

 

Cu sfintele sale rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi!

 

(Textul a fost adaptat pentru copii de prof. religie Mirela Șova, după „Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie”, retipărite şi adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, după ediţia din 1901 – 1911; Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1993, sub îngrijirea P. C. Arhim. Ioanichie Bălan)

Partager cet article
Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article