Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Vacanta non-stop

Vacanta non-stop

pur si simplu

Viata Sfantului Dimitrie cel nou, 27 octombrie

4046744797_5b94216db9.jpgSfântul Dimitrie cel nou, din satul Basarabov

(27 octombrie)

 

Demult, a trăit în satul Basarabov din Bulgaria de astăzi un tânăr, pe nume Dimitrie. Satul era aşezat pe valea râului Lomul. În acele locuri, Dimitrie păstorea oile şi vitele satului. Aşa că el avea mult timp să admire frumuseţile naturii şi să laude pe Creatorul ei.

Dimitrie era un tânăr credincios. De mic învăţase în familie să se roage. Crescând, mergea adesea la biserică, cu multă bucurie. Ţinea posturile Bisericii şi iubea rugăciunea, tăcerea, liniştea.

Pe când era cu vitele la păscut, Dimitrie a călcat din greşeală cu piciorul peste un cuib de pasăre. Cuibul era ascuns în iarbă şi Dimitrie nu l-a văzut. Aşa că el a omorât, fără să vrea, puişorii aflaţi în cuib. Foarte întristat, Dimitrie a stat desculţ timp de trei ani de zile cu acel picior, şi vara, şi iarna. El   s-a pedepsit singur pentru greşeala lui.

Pe valea Lomului vieţuiau mai mulţi călugări. Ei aveau mănăstirea într-o peşteră. Acolo s-a dus tânărul Dimitrie, dornic să fie şi el călugăr.

Deci şi-a părăsit meseria de păstor şi s-a retras la o viaţă de rugăciune. Se ruga pentru toţi oamenii. Se ştie că mânca şi dormea foarte puţin. Citea adesea din Psalmii lui David (Psaltire). Era un exemplu pentru toţi călugării de acolo, prin dorul lui puternic după Dumnezeu.

 

Ca să nu fie lăudat de ceilalţi călugări, Dimitrie a luat binecuvântare de la preotul său duhovnic şi s-a dus să trăiască singur, printre stâncile de pe valea Lomului. Mulţi ani a trăit aşa, neştiut de nimeni, în rugăciune. Dumnezeu a primit rugăciunile sale şi l-a ocrotit de atacurile îngerilor răi.

Singur, fără ca nimeni să ştie, Sfântul Dimitrie a murit, între două stânci, în timpul unei rugăciuni. Sufletul lui s-a dus cu pace în ceruri, iar trupul său a rămas între pietre. La o revărsare a Lomului, pietrele şi trupul sfinţit au fost luate de ape.

Mulţi ani de zile moaştele Sfântului Dimitrie cel nou au stat în apă. Dar a venit mai apoi vremea ca Dumnezeu să le descopere oamenilor.

O fetiţă din împrejurimi era chinuită de un duh necurat (diavol). Nimeni nu ştia ce are şi nu putea să o vindece. Într-o noapte, ea l-a visat pe Sfântul Dimitrie. Acesta i-a arătat locul în care se aflau moaştele sale sfinte şi i-a zis:

- Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă, te voi vindeca!

A doua zi, de dimineaţă, fetiţa a povestit visul părinţilor. Ei l-au spus mai departe, vecinilor şi preoţilor locului. Cu toţii s-au dus la locul arătat de fată. De multe ori, pe acel loc se arătase o flacără. Iar oamenii crezuseră că acolo e îngropată o comoară. Şi chiar era o comoară, dar una nepreţuită.

Căci oamenii au căutat în mâlul râului şi au găsit trupul întreg al Sfântului Dimitrie, strălucind. Ei s-au bucurat şi au dus sfintele moaşte, în alai, cu lumânări aprinse în mâini, la biserica din satul Basarabov.

 

Mulţi oameni au venit de departe să se închine şi să sărute sfintele moaşte. Prima minune făcută la racla Sfântului Dimitrie a fost chiar vindecarea fetiţei chinuite de duhul necurat. Apoi s-au însănătoşit mulţi oameni, care au cerut ajutorul Sfântului.

Vestea despre minunile Sfântului Dimitrie Basarabov s-a întins între credincioşi. Aşa a aflat de moaştele sfinte unul din domnitorii Ţării Româneşti. Acesta a dorit să le aducă în ţară. Numai că racla Sfântului s-a oprit pe drum şi nu a mai putut fi mutată din loc. De aceea, preoţii şi boierii trimişi să o aducă au pus racla într-un car tras de doi boi tineri, care nu mai fuseseră niciodată puşi la jug. Îndată boii au pornit înapoi, spre satul Basarabov.

Astfel că Sfântul Dimitrie a mai fost lăsat o vreme în satul natal. Mai mult, în sat a fost ridicată o biserică nouă, în cinstea sa.

Între anii 1769 – 1774, moaştele Sfântului Dimitrie au fost aduse în catedrala din Bucureşti, cu mare cinste. Toţi credincioşii români au simţit ocrotirea Sfântului, care i-a ferit de război şi de ciumă.

La racla lui s-au vindecat oameni ce sufereau de diferite boli (paralizie, boli de nervi, chinuire de la duhuri necurate). De mai multe ori, moaştele sale au fost scoase din biserică şi purtate prin sate, însoţite de preoţi şi de credincioşi, la vreme de secetă. În timpul rugăciunilor care se făceau ori la sfârşitul lor începea ploaia curată, binefăcătoare.

Din minunile Sfântului Dimitrie Basarabov

 

Mai demult, fiind război în ţară, un tată bătrân a venit să se roage la moaştele Sfântului Dimitrie. El avea şapte feciori, toţi duşi pe câmpul de luptă. Cu durere în suflet şi cu lacrimi, tatăl a scris pe o hârtie numele feciorilor lui. El a pus hârtia sub capul Sfântului.

Când s-a terminat războiul, toţi cei şapte fii s-au întors acasă, nevătămaţi.


***

Sfântul Dimitrie Basarabov este serbat în fiecare an la 27 octombrie, a doua zi după Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Sfintele sale moaşte sunt scoase din catedrala patriarhală, într-un loc special amenajat, pentru a fi sărutate de cât mai mulţi credincioşi. Pelerinii vin din toată ţara, aducând Sfântului flori, în special crizanteme. Ei aşteaptă ore întregi până ajung la racla Sfântului şi acolo îşi spun păsul, ca unui prieten, ca unui părinte.

Multe minuni, adesea neştiute de cei mulţi, se petrec la racla sa.

Numele de „Dumitru” înseamnă „pământul – mamă”. Sfântul Dumitru s-a făcut pentru noi ca un pământ sfinţit, prin moaştele sale ocrotitoare.

 

Pentru rugăciunile Sfântului Dimitrie cel nou, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi!

 

(Textul a fost adaptat pentru copii de prof. religie Mirela Șova, după „Vieţile Sfinţilor pe luna octombrie”, retipărite şi adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, după ediţia din 1901 – 1911; Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, sub îngrijirea P. C. Arhim. Ioanichie Bălan;

- „Patericul românesc”, Arhimandrit Ioanichie Bălan, ediţia a treia, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 1998)

Partager cet article

Repost 0

Commenter cet article