Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Vacanta non-stop

pur si simplu

Viata Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, 11 aprilie

3606538755_5b09599b9e.jpgSfântul Ierarh Calinic de la mănăstirea Cernica

(11 aprilie)

 

 

 

Sfântul Calinic s-a născut în Bucureşti, în anul 1787, având la Botez numele de „Constantin”. Părinţii lui, Antonie şi Floarea, erau foarte credincioşi.

Constantin era cel mai mic dintre fraţi. La douăzeci de ani el s-a călugărit la mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti şi a primit numele de „Calinic”, care înseamnă „victoria celui bun şi frumos”. El strălucea între călugări prin iubirea ascultării, a tăcerii, a faptelor bune, a rugăciunii cu lacrimi şi a postului.

La 26 de ani el a fost preoţit, primind cu multă modestie acest mare dar de la Dumnezeu. Preotul Calinic se străduia să îi mângâie pe toţi cei întristaţi, să îi cerceteze pe cei bolnavi şi să îi miluiască pe cei săraci. De aceea era iubit de toţi vieţuitorii mănăstirii.

Încă de tânăr, Calinic a primit darul rugăciunii celei neîncetate a inimii. El a vieţuit în mănăstirea Cernica patruzeci şi trei de ani.

Odată el, împreună cu alţi doi călugări, s-a gândit să ţină post negru timp de patruzeci de zile,  în perioada Postului Mare, după exemplul Mântuitorului. Cei trei au luat binecuvântare pentru aceasta, dar nu au putut să îl ţină, fiind peste puterile lor trupeşti.

 

De la această încercare, Sfântul Calinic a rămas toată viaţa cu o durere de cap şi de atunci el a mâncat câte puţin în fiecare zi.

Sfântul dormea puţin noaptea, pe un scaun, dorind să nu fie nicicând luat prin surprindere de vreun gând necurat.

La treizeci de ani, Cuviosul Calinic a ajuns conducătorul (stareţul) mănăstirii Cernica, având grijă cu multă dragoste părintească de călugării de acolo. El îi îndemna cu vorba şi cu fapta să fie ascultători şi lipsiţi de lenevie, atât la muncă, cât şi la rugăciune.

Lângă mănăstirea Cernica este un lac din care Sfântul Calinic pescuia de multe ori. Peştele prins era dat la bucătăria mănăstirii, pentru hrana călugărilor. Într-o zi, un călugăr tânăr a primit să cureţe câţiva peşti mici. El s-a supărat şi a zis cu voce tare către un peştişor:

- Unde sunt, peşte, fraţii şi părinţii tăi mai mari? De ce mă chinuiesc atâta să te curăţ? Probabil că pe aceia i-au luat preoţii şi stareţul nostru, iar eu mă ostenesc cu tine!

Stareţul, adică Sfântul Calinic, a aflat de supărarea călugărului şi s-a hotărât astfel:

- De astăzi nu voi mai mânca niciodată peşte, ca nimeni să nu mai cârtească! Într-adevăr, de atunci şi până la moarte, Sfântul nu s-a mai hrănit cu peşte.

Încă din timpul vieţii, Sfântul Calinic a dăruit lumii şi mănăstirii Cernica multe minuni, la vreme de primejdie sau de nevoie. Astfel, el a ocrotit mănăstirea de un atac turcesc şi de foamete.

La intrarea în mănăstirea Cernica se află şi astăzi „Fântâna Turcului”. Iată povestea acestei fântâni:

În vremea Sfântului Calinic, un paşă luase ostatecă o călugăriţă. Sfântul a aflat de aceasta şi a reuşit să elibereze călugăriţa, spre marea supărare a turcului. Acesta s-a hotărât să atace mănăstirea şi să-l ucidă pe stareţul ei.

Calinic s-a rugat în acea noapte, fără să doarmă. Paşa, înainte de a porni atacul, a zăbovit să-şi bea cafeaua. Chiar atunci, o slugă a sa a încercat să-l omoare, cu un glonte. Dar acesta s-a oprit în punga cu galbeni a turcului, care nu a păţit nimic.

Paşa a crezut că întâmplarea este un semn pentru el, aşa că şi-a schimbat gândul ucigaş şi a dăruit galbenii mănăstirii. Cu ei s-a săpat şi s-a ridicat „Fântâna Turcului”.

 

Sfântul Calinic s-a îngrijit de ridicarea mai multor biserici şi de bunăstarea mai multor mănăstiri. Fiind invidiat de unii pentru priceperea sa şi pentru cinstea cu care era înconjurat, într-o zi, Sfântul Calinic a fost otrăvit. El a ajuns la un pas de moarte.

- Doamne, nu credeam că voi muri otrăvit! a suspinat el.

- Nu vei muri aşa! s-a auzit un glas în chilia Sfântului. Scoală-te şi păstoreşte pe credincioşi!

Îndată, Sfântul s-a ridicat din patul de suferinţă, sănătos şi bucuros. El a alergat la biserică, să mulţumească lui Dumnezeu şi Sfântului Nicolae, căruia el i se ruga cu multă evlavie.

Dar şi altă dată a primit Calinic ajutorul Sfântului acestuia şi al Maicii Domnului. Căci se isprăvise, la un moment dat, făina din bucătăria mănăstirii. Un călugăr a venit şi i-a dat de veste despre aceasta Stareţului Calinic. El s-a rugat către Născătoarea de Dumnezeu, Fecioara Maria, şi către Sfântul Ierarh Nicolae, cu speranţa că ei îi vor ajuta mănăstirea să scape de lipsuri.

- Scapă-ne de foamete, Sfinte Nicolae, mare făcătorule de minuni...!

În plus, Stareţul a chemat la rugăciune pe toţi călugării mănăstirii, în biserică. Nici nu au terminat ei bine rugăciunea, că a şi sosit la poarta mănăstirii un car tras de boi plin cu făină. Acesta era trimis de către un credincios care şi-a păstrat numele ascuns. Mare a fost bucuria călugărilor şi a Sfântului Calinic. De aceea, el a chemat iarăşi la rugăciune pe aceştia, de data aceasta mulţumind împreună Sfântului Nicolae.

În anul 1850, când Sfântul avea 63 de ani, a fost ales episcop de Râmnicu - Vâlcea. Ajuns la această cinste, Sfântul Calinic a săvârşit multe fapte bune pentru înmulţirea credinţei din eparhia sa (din zona pe care o păstorea ca episcop).

Astfel, el a zidit şi rezidit alte biserici, ocupându-se şi de redeschiderea tipografiei din Râmnic, unde a tipărit cărţi bisericeşti, pe care le împărţea gratuit preoţilor şi credincioşilor.

Tot pe când era episcop, Sfântul obişnuia să citească foarte mult. El proceda în felul următor: punea pe carte o greutate din metal şi dedesuptul ei, jos, un lighean de tablă. Dacă se întâmpla să îl fure somnul sau să i se risipească gândurile şi să uite de citit, greutatea cădea în lighean cu mare zgomot şi îl deştepta. În acest fel, Sfântul Calinic dorea să îşi stăpânească trupul şi să îşi controleze gândurile.

 

Sfântul Calinic a vindecat mai mulţi îndrăciţi şi a făcut multe alte minuni. Este impresionantă dorinţa lui cea mare de a da milostenie. Spre exemplu, o femeie i-a cerut de pomană într-o zi, pe când Sfântul ieşea de la o slujbă.

El i-a dat şase galbeni, adică o sumă foarte mare, pe care o avea, întâmplător, la sine. După trei zile, femeia aceea a venit şi i-a cerut iar de pomană episcopului Calinic.

Un călugăr i-a spus Sfântului:

- Sfinţia Voastră, i-aţi dat acestei femei şase galbeni, acum trei zile! Vreţi să-i mai daţi şi acum!?

- Părinte, i-a răspuns Sfântul, cum să nu-i dăm şi acum? Noi nu mâncăm în fiecare zi? Poate sărmana femeie e înglodată în datorii şi are nevoie de mulţi bani...

Atunci când preoţea pe cineva, Episcopul Calinic îl oprea pe acela de la orice cheltuială făcută cu un asemenea prilej şi îi dăruia el bani şi cărţi, din belşug.

Tot Sfântul Calinic a ridicat mănăstirea Frăsinei, din dorul după viaţa mănăstirească. Lângă aceasta a pus piatră, ca nici o femeie să nu se ducă acolo, aceea fiind o mănăstire de călugări. Este o poruncă a Sfântului care se respectă şi astăzi la mănăstirea Frăsinei.

Spre sfârşitul vieţii, după mai mulţi ani de slujire, Sfântul Episcop s-a retras la mănăstirea Cernica, fiind slăbit de boală şi de bătrâneţe. El a ştiut dinainte când îi va veni sfârşitul. El şi-a dat sufletul în mâinile Domnului la 11 aprilie 1868, la vârsta de 81 de ani.

În testamentul lăsat, Sfântul Calinic a mărturisit că nu are averi ascunse în vreun loc, nici aur şi nici argint, pentru că tot ce a avut a dat spre folosul bisericilor şi al oamenilor. Nici măcar bani pentru propria înmormântare nu a lăsat, dorind să împlinească făgăduinţa dată la călugărie: aceea a sărăciei de bună voie.

Se mai ştie despre Sfântul Ierarh Calinic faptul că era mereu senin la faţă, că umbla mereu cu capul plecat, că avea vorba domoală şi firea foarte blândă şi miloasă. De aceea a fost împodobit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni, al vindecării de boli, al cunoaşterii gândurilor oamenilor.

El a fost cinstit oficial ca Sfânt Ierarh făcător de minuni şi mare ocrotitor al Bucureştiului şi al României, din 20 octombrie 1955. Sfintele sale moaşte ne aşteaptă la închinare la mănăstirea Cernica, de lângă Bucureşti. Pentru că şi astăzi Sfântul Calinic ne ascultă păsul şi rugăciunile, dăruind mult ajutor celor ce vin la moaştele sale cele sfinte, cu credinţă.

 

Pentru rugăciunile vrednicului Episcop făcător de minuni, Doamne, Iisuse Hristoase, dă-ne pace sufletească şi rugăciune plină de credinţă!

 

(Textul a fost adaptat pentru copii de prof. religie Mirela Șova, după „Vieţile Sfinţilor pe luna aprilie”, retipărite şi adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, după ediţia din 1901 – 1911; Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1995, sub îngrijirea P. C. Arhim. Ioanichie Bălan)

 

Spre poezie în cinstea Sfântului Calinic de la Cernica, click aici.

Partager cet article
Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article