Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Vacanta non-stop

Vacanta non-stop

pur si simplu

Viata Sfantului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, 6 decembrie

244207611_90230180bf.jpgSfântul Mare Ierarh Nicolae din Mira Lichiei

6 decembrie

 

 

 

Marele Sfânt Nicolae s-a născut în Lichia, având ca părinţi pe Teofan şi pe Nona. Aceştia erau credincioşi şi bogaţi, făcând multe milostenii celor săraci. Neavând copii, Teofan şi Nona se rugaseră multă vreme lui Dumnezeu, ca să le dăruiască un fiu. Nicolae a fost singurul lor copil, pe care ei au promis să-l închine Domnului.

Numele de „Nicolae” înseamnă „biruitor de popor”. Nicolae avea să biruiască răutatea lumii şi a diavolului, cu blândeţea sa. De la naştere, el a fost făcător de minuni. Căci nou-născut fiind, a stat în picioare singur, în baie, timp de trei ore, ca să arate că se închină Sfintei Treimi.

Apoi, el nu sugea de la mama sa decât din sânul drept, nu şi din cel stâng. Prin aceasta el arăta că va ajunge în partea cea de-a dreapta lui Dumnezeu, împreună cu sfinţii.

Tot de prunc, Nicolae s-a obişnuit singur cu postul. El nu voia să sugă lapte miercurea şi vinerea decât puţin, seara. Părinţii lui erau uimiţi de aceste semne ale pruncului lor.

 

Sfântului îi plăcea foarte mult să se roage în Sfânta Biserică. El s-a ferit de păcatele tinereţii, având multă frică şi dragoste de Dumnezeu. Nicolae avea un unchi episcop, pe care îl chema tot Nicolae. Acesta i-a sfătuit pe părinţii nepotului său să îl dea pe Nicolae spre slujirea lui Dumnezeu. Bucuroşi, părinţii s-au învoit.

Nicolae a fost sfinţit preot. Unchiul său a grăit atunci:

- Iată, acest păstor de suflete va străluci în lume ca un soare şi pe mulţi îi va ajuta! Aceste cuvinte aveau să se împlinească.

După un timp, părinţii lui Nicolae au murit, ducându-se la viaţa cea veşnică. Sfântul a rămas moştenitor al unei averi imense. El a împărţit-o pe toată celor săraci, cu multă înţelepciune, dând fiecăruia după trebuinţă.

Iată una din faptele lui minunate:

În cetatea sa trăia un bărbat care avea trei fete foarte frumoase, aflate la vârsta măritişului. Omul fusese bogat, dar sărăcise, încât nu mai avea nici măcar hrană sau îmbrăcăminte. De aceea, el s-a gândit să-şi dea fetele la desfrânare, în casa lui, ca să câştige ceva.

 

Prin mila lui Dumnezeu, Sfântul Nicolae a aflat de gândul cel rău al bărbatului. El s-a hotărât să îl ajute, în ascuns, ca să scape şi de sărăcie, şi de păcat. Deci noaptea Sfântul s-a dus la casa bărbatului şi i-a aruncat pe fereastră o pungă cu galbeni.

Apoi preotul Nicolae a plecat. Dimineaţa, omul a găsit banii de aur şi a plâns de bucurie, mulţumind lui Dumnezeu. Având acei bani, omul şi-a putut mărita pe cea mai mare dintre fete, dându-i zestre. Sfântul Nicolae a aflat că bărbatul acela a folosit bine banii daţi lui. De aceea, în altă noapte, s-a dus şi a aruncat pe fereastra lui o altă pungă cu galbeni.

Iarăşi, dimineaţa, bărbatul a găsit banii de aur. El s-a rugat lui Dumnezeu să îi descopere cine este ajutătorul familiei sale. Şi a căsătorit pe a doua fiică a sa, cu acei bani. După aceea, bărbatul pândea în toate nopţile, ca să vadă pe cel ce îi aruncă banii, ştiind că necunoscutul miluitor va mai veni o dată, pentru a treia fiică a sa.

Într-adevăr, într-o noapte, Sfântul Nicolae a aruncat pe fereastra tatălui fetelor a treia pungă cu galbeni. Omul a alergat pe urma lui şi l-a ajuns, a căzut la picioarele lui şi i-a mulţumit. Dar Sfântul l-a ridicat pe bărbat şi i-a poruncit să nu spună nimănui despre fapta aceasta a sa.

Mai apoi, Sfântul Nicolae s-a îmbarcat pe o corabie, ca să ajungă la Ierusalim, în locurile pe unde a umblat Domnul nostru Iisus Hristos. Pe când se afla el pe mare, s-a pornit o furtună, încât corabia era gata să se scufunde. Cei aflaţi pe corabie au cerut Sfântului să se roage pentru ei. După ce s-a rugat Sfântul Nicolae, marea s-a liniştit şi corabia a plutit pe drumul său.

Multe alte minuni a făcut Sfântul Nicolae, încă de pe când trăia: a înviat un marinar, a vindecat bolnavi, a izgonit diavolii din oameni.

 

Sfântul Nicolae a poposit o vreme în Ierusalim, cu marea bucurie de a trece prin locurile călcate de paşii Mântuitorului. După aceea, el a vrut să se ducă în pustie, să se roage tot restul vieţii sale. Dar Domnul i-a poruncit să se întoarcă în patria sa, ca să ajute pe credincioşi. Sfântul Nicolae a ascultat de glasul dumnezeiesc şi s-a întors în Lichia.

Acolo a vrut să se retragă la o mănăstire. Din nou, glasul Domnului i-a spus să plece din mănăstire, să vină între oameni, ca să îi ajute. Nicolae s-a dus atunci în cetatea Mira. Acolo nu îl cunoştea nimeni şi el ducea un trai modest. Cum episcopul Mirei murise, s-au adunat mai mulţi bărbaţi înţelepţi, să aleagă pe altcineva în loc. Un înger i-a vestit că acela care va intra primul în biserică, numit Nicolae, trebuie ales ca episcop. Aşa a fost numit Sfântul Nicolae episcop. El nu îşi dorise să ajungă la o asemenea cinste, dar fiind voia lui Dumnezeu, s-a supus. Poporul Mirei s-a bucurat, aflând de noul ei păstor.

De atunci, Sfântul Nicolae nu şi-a mai ascuns de lume faptele sale bune, ci a luminat tuturor cu blândeţea şi cu mila sa. El a dus în continuare o viaţă simplă, cu hrană puţină, fără îmbrăcăminte strălucitoare.

Sfântul Nicolae primea în locuinţa sa pe toţi cei ce veneau să-i ceară ajutor şi pe toţi îi mângâia: cu vorba, cu fapta, cu ajutor material.

În acea vreme s-au ridicat doi împăraţi plini de răutate: Diocleţian şi Maximian. Aceştia nu se închinau lui Hristos, ci zeilor păgâni. Ei au poruncit ca toţi creştinii să fie închişi, torturaţi, ca să se lepede de credinţă, şi omorâţi, dacă nu se leapădă.

Astfel că Sfântul Nicolae, mare apărător al creştinilor, a fost închis şi ţinut flămând şi însetat. Dar când a venit împăratul Constantin cel Mare la conducerea Imperiului Roman, s-a dat libertate creştinilor. Atunci Sfântul Nicolae a fost scos din închisoare.

 

Se mai ştie despre acest mare Sfânt că a participat la prima adunare a episcopilor din toată lumea, care s-a ţinut la Niceea, în anul 325. Acolo era venit şi Arie, un om care învăţa greşit pe mulţi, că Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu. Văzând că Arie nu se ruşina şi continua cu învăţătura lui greşită, Sfântul Nicolae i-a dat o palmă peste obraz. Episcopii adunaţi au crezut că Sfântul Nicolae a greşit, când s-a mâniat pe Arie. Dar Domnul Iisus Hristos şi Maica Domnului s-au făcut văzuţi unora dintre ei şi au arătat că fapta lui Nicolae le este plăcută.

Sfântul Nicolae a petrecut restul vieţii sale făcând bine cât mai multor oameni şi învăţând pe credincioşi adevărata înţelepciune.

La bătrâneţe, Sfântul s-a mutat la Domnul, sufletul său fiind luat de îngeri şi întâmpinat în ceruri de către sfinţi. Aceasta s-a întâmplat în ziua de 6 decembrie. De aceea, el este serbat de toţi creştinii, în fiecare an, în această fericită zi.

Căci, murind el, ne poate ajuta şi mai mult, din cer, fiind puternic rugător pentru creştini şi mare făcător de minuni. Trupul său ne-a rămas ca o mângâiere şi ca un izvor de minuni, fiind sfinte moaşte, izvorâtoare de mir.

 

Din minunile de după moartea sa

 

Un om numit cu numele Sfântului, adică Nicolae, trăia mai demult în Constantinopol. În fiecare an, de Sfântul Nicolae, el făcea pomană celor săraci, cu o masă mare.

Ajuns la bătrâneţe, sărac lipit, el nu mai avea cu ce să facă pomană. Se apropia ziua Sfântului şi el nu mai avea altă avere, decât un covor. Soţia lui l-a sfătuit să vândă covorul şi din acei bani să facă pomana.

Bătrânul s-a dus cu acel covor la târg. Pe drum, i-a ieşit în cale Sfântul Nicolae, sub chipul unui bătrân, şi i-a cumpărat covorul cu şase galbeni, deşi el nu valora atât de mult. Iar omul nu a ştiut că acel cumpărător este Sfântul.

Apoi, bătrânul s-a dus la târg, să cumpere cele necesare pentru pomană, iar Sfântul Nicolae a dus covorul soţiei acestuia. Sfântul i-a zis femeii că soţul ei a trimis-o înapoi cu covorul.

Când s-a întors bătrânul de la târg, soţia îl aştepta mânioasă. Ea credea că soţul ei nu a mai vrut să vândă covorul. Dar stând ei şi gândindu-se, şi-au dat seama că fusese o minune a Sfântului Nicolae. Atunci s-au bucurat cei doi soţi şi au lăudat pe Dumnezeu, Care face minuni prin sfinţii Săi. Ei au povestit minunea şi altora şi nu au uitat să facă pomana de ziua Sfântului.

Numele „Nicolae” înseamnă „biruitor de popor”. El a biruit poporul păgân şi cetele diavolilor din văzduh, cu rugăciunile sale pline de iubire.

 

Sfinte Mare Ierarh Nicolae, întăreşte-ne în credinţa cea dreaptă!

 

(Textul a fost adaptat pentru copii de prof. religie Mirela Șova, după:

- „Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie”, retipărite şi adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, după ediţia din 1901 – 1911; Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1993, sub îngrijirea P. C. Arhim. Ioanichie Bălan

- „Proloage”, volumul I, Editura Bunavestire, Bacău, 1995)

 

Spre poezie în cinstea Sfântului Nicolae, click aici.

Partager cet article

Repost 0

Commenter cet article