Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Vacanta non-stop

Vacanta non-stop

pur si simplu

Viata Sfantului Mare Mucenic Mina, 11 noiembrie

2786683517_486c0fa943.jpgSfântul Mare Mucenic Mina din Egipt

(11 nov.)

 

 

 

Demult, pe vremea împăraţilor păgâni Diocleţian şi Maximian, trăia Sfântul Mina, un tânăr soldat, credincios Domnului nostru Iisus Hristos. El era de neam din Egipt, iar serviciul militar îl împlinea în cetatea Cotuan.

Pe atunci erau vremuri grele pentru creştini. Căci împăraţii aceştia porunciseră ca orice om să fie obligat să se închine statuilor zeilor lor (idolilor). Cei care se opuneau închinării erau chinuiţi şi ucişi.

Când a văzut Sfântul Mina că s-au dat aceste legi aspre, şi-a părăsit slujba de ostaş şi s-a retras în munţi. S-a gândit că sunt mai blânde animalele sălbatice decât oamenii necredincioşi din lume. Aşa a stat el mai mult timp, postind şi rugându-se.

Dar într-o zi, în cetatea Cotuan s-a dat un mare ospăţ în cinstea zeilor. Sfântul Mina a aflat de la Duhul Sfânt de această petrecere necurată. El a venit în mijlocul ospăţului şi le-a spus oamenilor:

- Sunteţi amăgiţi de diavoli. Voi nu vedeţi că idolii la care vă închinaţi nu sunt Dumnezeul cel adevărat? Sunteţi orbi, dacă nu vă supuneţi Celui ce a făcut cerul şi pământul, cinstind nişte statui fără viaţă.

 

Conducătorul cetăţii a poruncit atunci ca Sfântul Mina să fie prins şi închis. A doua zi, Sfântul a fost scos din închisoare şi rugat în fel şi chip să se închine idolilor. Urma să primească multe daruri, dacă se închina. Iar dacă nu, avea să fie chinuit.

Sfântul a rezistat acestor rugăminţi şi ameninţări. Pentru aceasta a fost bătut foarte tare, cu vine de bou. Dar cum şi în aceste chinuri Sfântul se ruga şi mărturisea credinţa în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, i s-au adăugat alte torturi.

Trupul Sfântului a fost rănit cu unghii de fier, iar cel ce făcea aceasta râdea de Sfânt şi-l batjocorea, zicând:

- Cu ce alte chinuri vrei să te îndulcesc?

- Eu mă îndulcesc cu dragostea Domnului meu, Iisus Hristos. Slujitorii Lui, nevăzuţi, sunt cu mine şi mă întăresc.

Omul acela, plin de cruzime, care-l tortura pe Sfânt, s-a pornit cu alte chinuri şi i-a frecat rănile cu perii, l-a ars cu făclii aprinse, râzând de credinţa lui.

Iar Sfântul Mina îşi amintea de cuvintele Domnului: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă.”

Conducătorul cetăţii aceleia participa la această chinuire, voind să vadă rezistenţa sau cedarea Sfântului. El era mirat de curajul celui chinuit.

- Niciodată nu mă voi închina idolilor voştri mincinoşi, orice mi-aţi face! le zicea Sfântul celor care îl chinuiau.

Apoi Sfântul Mina a fost târât pe cuie şi pe cârlige şi bătut iarăşi. Însă el şi mai tare vorbea împotriva zeilor păgâni şi fără suflet. Mâniat, conducătorul cetăţii a dat porunca uciderii Sfântului, prin tăierea capului cu sabia. Ostaşii au executat porunca, iar trupul Sfântului Mina a fost ars în mijlocul cetăţii. După ce s-a stins focul, mai mulţi credincioşi au venit şi au luat părţile rămase nearse din sfintele moaşte, pe care le-au păstrat. Şi multe minuni s-au făcut de-a lungul timpului, la sfintele sale moaşte.

 

Din minunile Sfântului Mare Mucenic Mina

 

Sfintele moaşte ale Sfântului Mucenic au fost duse în Alexandria şi acolo s-a zidit o biserică în numele lui.

Un om din Alexandria, pe nume Eutropie, s-a gândit să dăruiască Bisericii Sfântului Mina un vas de argint. El a dat unui argintar să-i facă două vase: unul pentru Sfântul Mina, pe care să fie scris numele acestuia, şi altul pentru sine, pe care să fie scris numele său.

Argintarul a făcut cele două vase, dar cel pe care scria „Vasul Sfântului Mare Mucenic Mina” a ieşit mai frumos.

Lui Eutropie i-a părut rău şi s-a răzgândit. A vrut să dea bisericii vasul care era mai urât. Deci vasul Sfântului Mina l-a folosit la masă. Odată, Eutropie se afla pe o corabie, pe mare. După ce a mâncat din vasul cu pricina, el l-a dat unei slugi, să îl spele în mare. Deodată, un om a ieşit din mare şi a smuls vasul din mâna slugii. De frică, sluga s-a aruncat în mare, să scoată vasul.

Văzând acestea, Eutropie s-a speriat şi a început să se roage, plângând:

- Doamne, iartă-mă, căci din vina mea s-a pierdut şi sluga, şi vasul. Ajută-mă să găsesc măcar trupul slugii mele.

A doua zi, când a ajuns corabia la ţărm, Eutropie se tot uita pe mal, să vadă trupul slugii, adus de valuri. Voia ca să-l îngroape creştineşte. El a zărit sluga ieşind din mare, vie şi nevătămată, cu vasul în mână.

- Slavă lui Dumnezeu! Mulţumesc Sfântului Mina! a strigat Eutropie.

- Un bărbat minunat şi alţi doi m-au purtat pe mare, ieri şi azi, până aici, a povestit sluga.

Deci Eutropie a dus vasul acela bisericii Sfântului Mina, fără să îi mai pară deloc rău.


***

Un evreu era prieten cu un creştin. El a lăsat creştinului o lădiţă cu o mie de galbeni (bani de aur), căci trebuia să plece departe. Între timp, creştinul s-a gândit să nu înapoieze banii la întoarcerea prietenului său, ci să îi păstreze pentru familia sa. Lăcomia l-a copleşit, la vederea aurului.

Deci când a venit evreul la el, întors din călătorie, creştinul a minţit, zicând că nu i-a lăsat lui nici un ban.

- Dacă e aşa, a zis evreul întristat, hai cu mine la biserica Sfântului Mina, să vedem dacă îndrăzneşti să juri că nu ai primit nimic de la mine.

Ei au mers la biserica Sfântului Mina, iar creştinul s-a jurat că nu a primit lădiţa cu o mie de galbeni.

Apoi cei doi au plecat împreună, fiecare călare pe calul său. Calul creştinului a început să alerge foarte tare, încât şi-a trântit stăpânul din şa. În timpul căzăturii, creştinului i-a ieşit inelul din deget şi o cheie din buzunar. Dar el nu a observat pe moment aceasta.

Creştinul nu a păţit altceva nimic. Calul lui s-a liniştit şi a putut merge mai departe călare, împreună cu evreul. Însă după puţin timp a apărut în faţa lor sluga creştinului, ţinând într-o mână lădiţa cu galbeni a evreului, iar în cealaltă inelul şi cheia pierdute de stăpân.

Creştinul a rămas buimăcit.

- Stăpâne, a zis sluga, un ostaş de temut a venit călare la casa domniei tale şi a cerut doamnei să-ţi trimită lădiţa, dând ca dovadă cheia şi inelul. A mai spus că eşti în primejdie să păţeşti ceva. Deci în grabă am venit să-ţi aduc lădiţa, cum ai poruncit.

Evreul s-a bucurat foarte tare de această minune şi s-a dus la biserica Sfântului Mina, cerând să fie botezat creştin, căci şi el credea acum în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Creştinul s-a întors şi el la aceeaşi biserică, cerând iertare Sfântului Mina, pentru furt şi pentru jurământul fals.

Atunci evreul a fost botezat, iar creştinul – iertat, pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Mina.


***

Sfântul Mina e cunoscut ca apărător de hoţi al celor credincioşi, ca descoperitor al celor ce au furat, ca pedepsitor al celor ce nu se lasă de furat, ca aflător al lucrurilor pierdute. De asemenea, Sfântul Mina ajută pe cei aflaţi în primejdie (în furtună, în incendiu ş.a.).

Nenumărate sunt minunile sale. Cele mai multe sunt legate de aflarea hoţilor şi a obiectelor pierdute.

De aceea, la multe din icoanele sale se pot vedea agăţate lănţişoare, brăţări, inele – care au fost pierdute de creştini şi aflate cu ajutorul Sfântului Mina – şi pe care ei le-au dăruit Sfântului, ca semn al minunilor pe care acesta le-a făcut şi le face.

Numele său înseamnă „lună”, pentru că Sfântul Mina a strălucit ca o lună plină în noaptea păcatelor omenirii.

Se mai ştie că moaştele Sfântului Mina au fost purtate spre Egipt, prin deşert, de o cămilă însoţită de soldaţi. Ele au fost îngropate în locul în care acea cămilă  s-a oprit, refuzând continuarea drumului. După o vreme, oamenii au observat că la mormântul Sfântului se fac minuni (vindecări de animale şi de oameni) şi au zidit o biserică pe mormânt, în care au aşezat cu cinste moaştele Sfântului. Şi astăzi, în acel loc, nu departe de Alexandria Egiptului, se află mănăstirea Sfântului Mina.


***

Mulţumim lui Dumnezeu pentru darul sfintelor sale moaşte şi pentru grabnicul ajutor pe care acest Sfânt ni-l dăruieşte, când ne rugăm lui!

Sfinte Mare Mucenice Mina, ocroteşte-ne de hoţi, de orice primejdii şi roagă-te lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre!

Sfinţilor Mucenici, care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului ca să mântuiască sufletele noastre!

 

(Textul a fost adaptat pentru copii de prof. religie Mirela Șova după „Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie”, retipărite şi adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, după ediţia din 1901 – 1911; Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1993, sub îngrijirea P. C. Arhim. Ioanichie Bălan)

 

Spre poezie în cinstea Sfântului Mina, click aici.

Partager cet article

Repost 0

Commenter cet article