Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Vacanta non-stop

pur si simplu

Viata Sfintei Cuvioase Parascheva, 14 octombrie

217658619_5295bf2fe5.jpgSfânta Parascheva de la Iaşi

(14 octombrie)

 

 

 

Sfânta Parascheva a trăit demult, în satul Epivata din Tracia. Ea a crescut într-o familie foarte bogată, nobilă şi credincioasă. Deci Parascheva a fost botezată de mică şi, crescând, a învăţat de la părinţi despre calea cea bună, care duce în Rai.

Adică părinţii i-au vorbit despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos, despre Cruce, despre Înviere şi despre Biserică. Parascheva mergea foarte des cu mama ei la biserică, la slujbe. Era o copiliţă bună şi ascultătoare, care îşi iubea foarte mult părinţii.

Şi aşa au trecut anii... Parascheva a ajuns să împlinească zece ani. Când mergea la slujba de Duminică, ea asculta cu mare atenţie cuvintele cântate şi rostite de preot. Încerca să le înţeleagă şi le aduna în inima ei primitoare, iubitoare de adevăr. Cuvintele lui Dumnezeu cădeau în sufletul ei curat, ca o ploaie binecuvântată peste o grădină cu flori.

Iar copila nu se oprea aici. Ea împlinea în viaţa ei cele auzite, cât putea. Asculta cu bucurie cuvintele şi le împlinea. Îngerul ei păzitor o ocrotea, o apăra de gândurile urâte ale lumii.

Într-o zi, ea a auzit la slujbă un îndemn al Mântuitorului, de a merge pe urmele Lui, fără să se mai gândească numai la sine.

Pentru că, de obicei, fiecare om se gândeşte numai la binele lui, nu şi la cei din jur. Domnul Hristos chema pe oameni, prin preot, la iubire şi la dăruire. Acest cuvânt a săgetat-o pe fetiţă mai mult decât toate cele auzite. Inima ei s-a înflăcărat. Ea s-a umplut de dorinţa de a merge pe urmele lui Hristos. Şi se gândea, cum să facă...

 

Ieşind din biserică, Parascheva a zărit o fetiţă săracă. Sfânta nu era singură, ci împreună cu mama ei şi cu alţi credincioşi, care ieşeau plini de pace de la slujbă. Parascheva s-a strecurat prin mulţime şi a ajuns la micuţa cerşetoare. Aceasta era îmbrăcată cu nişte haine vechi, rupte şi murdare. Parascheva avea însă hăinuţe foarte scumpe, alese şi păstrate cu grijă de mama ei şi de servitoarele casei.

- Hai să facem schimb de îmbrăcăminte, i-a zis Parascheva cerşetoarei.

- Cum? Îmi dai mie asemenea hăinuţe? Şi le vrei pe ale mele? se miră fata cea săracă.

Ele făcură schimb de haine.

Îmbrăcată cu hainele vechi, Parascheva se duse acasă, unde o aştepta mama ei. Văzând-o astfel, ea a chemat pe tatăl fetiţei şi amândoi au bătut-o.

- Să nu mai faci aşa, niciodată! Noi ne-am străduit să te îmbrăcăm frumos! Tu aşa ne răsplăteşti? se supărară părinţii Paraschevei.

Numai că micuţa Parascheva credea că împlineşte cuvântul lui Dumnezeu, dând hainele sale scumpe celor lipsiţi.

De aceea, de mai multe ori, ea şi-a schimbat hainele scumpe cu cele vechi ale copiilor cerşetori. De fiecare dată când făcea acest lucru, era pedepsită de părinţi. Parascheva îndura vorbele de ameninţare şi bătăile părinţilor ei, fără teamă.

Crescând ea şi mai mare, nu a mai dorit să aibă toată acea bogăţie din casa ei. Căci acolo avea servitori, care o slujeau pentru orice trebuinţă. Pe furiş, Parascheva a plecat de acasă, spre locuri sfinţite de Dumnezeu, spre meleaguri îndepărtate de casă.

 

Ea s-a dus mai întâi în oraşul Constantinopol. Acolo a mers la slujbe în toate bisericile, a sărutat moaştele sfinţilor din acele biserici şi a luat binecuvântări de la preoţi. Apoi a plecat spre alte locuri, până a ajuns la o biserică închinată Maicii Domnului, din Iraclia.

Când a sosit la această biserică, Parascheva a simţit o mare bucurie şi a plâns. Era locul căutat de ea, pentru rugăciune. Cinci ani a rămas Sfânta acolo. Zi şi noapte s-a rugat lui Dumnezeu, fiind plină de dor după acele palate minunate, pregătite de Domnul în cer, pentru sfinţii Săi. Ea nu avea nevoie de pat, ca să doarmă. Se culca pe pământ. Mânca foarte puţin. Lacrimile şi rugăciunea erau pâinea ei cea mai plăcută. Plângea de dorul lui Dumnezeu.

De altfel, era liniştită, cu inima curată, fără să dispreţuiască pe alţi oameni.

Mai avea o dorinţă: să ajungă şi la Ierusalim, în locurile pe unde „blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au călcat”. Se ruga, deci, lui Dumnezeu, ca să-i trimită pe cineva, care să o ducă până la sfintele locuri.

Dumnezeu împlineşte dorinţele cele bune ale omului credincios. Aşa a făcut Domnul şi cu tânăra Parascheva. La moment prielnic, El a trimis oameni către ea, care au dus-o la Ierusalim. Şi Maica Domnului a ajutat la împlinirea acestei dorinţe.

La Ierusalim, mare a fost bucuria Sfintei. Ea, care dorise atât de mult să-L urmeze pe Hristos, putea călca acum pe urmele paşilor Lui. Aceste urme erau neşterse din Ierusalim. Căci în toate locurile prin care trecuse Hristos, unde ţinuse cuvântări sau făcuse minuni, erau zidite peste ani biserici. Din urmele paşilor Mântuitorului pe pământ răsăriseră biserici! Mergând prin acele locuri, sufletul Paraschevei s-a simţit liber ca o pasăre, căci avea aripile credinţei, nădejdii şi dragostei de Dumnezeu şi de oameni.

Domnul a îndrumat-o apoi pe Sfântă spre o mănăstire de călugăriţe din pustiul Iordanului. Acolo şi-a continuat Parascheva rugăciunea. Se ştie că se îmbrăca zdrenţăros şi mânca foarte puţin. În schimb, toată ziua cânta lui Dumnezeu. În felul acesta, ea semăna cu îngerii din ceruri. Aceştia nu mănâncă, nu beau, ci cântă lui Dumnezeu şi împlinesc poruncile Lui.

 

Tot ce a făcut Sfânta Parascheva de-a lungul vieţii (şi când a dat haine săracilor, şi când a plecat de acasă, şi toate celelalte) a fost cu chemare de la Dumnezeu. Fiind cu inima curată, a simţit această chemare ca un dor nespus al sufletului ei. Mai mult, de câteva ori, îngerul Domnului i-a arătat ce să facă.

Cu toate că se ruga neîncetat, Sfânta Parascheva nu se mândrea. Era plină de modestie. Nu avea timp să se laude, să se îngâmfe. Timpul ei era umplut de dragoste, de dor după Dumnezeu. De aceea, ea înălţa rugăciuni cu lacrimi.

După ce a stat mai mulţi ani în acea mănăstire, Parascheva s-a dus în alt loc, într-o biserică închinată Sfinţilor Petru şi Pavel. Acolo a rămas doi ani.

La douăzeci şi şapte de ani, Sfânta Parascheva a trecut în lumea sfinţilor. Sufletul ei a fost luat de îngeri şi dus în Rai.

A trecut mai multă vreme de la moartea Sfintei. După un timp, lângă trupul ei sfinţit a fost îngropat un om, care fusese rău în viaţă. De aceea, Sfânta Parascheva s-a arătat de trei ori unui călugăr, în vis, şi i-a zis:

- Mută acest trup de lângă mine, că e întunecat. Iar eu sunt slujitoarea lui Hristos, a Luminii.

Acel călugăr a povestit visul său credincioşilor din satul acela. Ei au săpat în locul indicat de Sfântă, prin vis, şi au găsit sicriul cu moaştele sale, pline de o mireasmă sfântă. Trupul ei era întreg. Ei l-au dus în biserica Sfinţilor Petru şi Pavel, cântând rugăciuni.

Trupul său, devenit sfinte moaşte, a ajuns izvor de minuni pentru cei credincioşi. Cei ce se roagă la racla (sicriul) cu sfintele ei moaşte primesc rezolvarea cererii lor, dacă le e folositoare. Şchiopii merg, surzii aud, cei bolnavi de moarte se vindecă. Aşa a fost în vechime. Aşa este şi astăzi.

Dumnezeu i-a dat Sfintei darul facerii de minuni. Acest dar nu se opreşte.


***

Moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate în multe locuri. Iar în vremea domnitorului Moldovei Vasile Lupu, ele au fost aduse la Iaşi, de la Constantinopol. Căci slăvitul domnitor dăruise multe ajutoare bisericilor din Constantinopol. Pentru aceasta a primit darul minunat al sfintelor moaşte. Ele au fost aşezate în biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, la 13 iunie 1641. De atunci, Sfânta Parascheva a devenit ocrotitoarea Moldovei şi a întregii Românii.


***

După o vreme, în anul 1888, veşmintele cu care era îmbrăcat trupul Sfintei au luat foc de la o lumânare. Era noapte şi focul s-a întins. Sicriul moaştelor era făcut din lemn, îmbrăcat în argint. Argintul acela s-a topit de la dogoarea focului, dar lemnul şi sfintele moaşte au rămas întregi, neatinse. Până astăzi se păstrează acea raclă, ca semn al minunii Sfintei. După această întâmplare minunată, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate din biserica Sfinţii Trei Ierarhi, la catedrala din Iaşi.

 

Din minunile Sfintei Parascheva

 

Într-o zi de 14 octombrie, când se serbează Sfânta, o fată din Iaşi pregătea conserve, pentru iarnă. Mama ei i-a zis să le lase pe altă zi, ca să cinstească ziua de sărbătoare. Fata nu a vrut.

- În fiecare zi sunt trecuţi mai mulţi sfinţi în calendar. Nu putem lăsa lucrul pentru toţi, a zis fata. Şi a continuat să cureţe legume şi zarzavaturi.

Mai târziu, fata s-a dus la cumpărături. Dar a fost lovită grav de o maşină şi internată în spital. Mama ei, aflând, s-a dus la racla cu moaştele Sfintei Parascheva, cerând iertare pentru fată şi vindecarea acesteia. După trei zile, fata s-a întors acasă, sănătoasă.


***

La vreme de mare secetă, moaştele Sfintei Parascheva se scot din catedrală şi sunt purtate prin satele Moldovei, însoţite de episcopi, de preoţi şi de credincioşi. Se rostesc rugăciuni. În urma alaiului Sfintei, vin norii de ploaie. De aceea, drept mulţumire, în Moldova sunt ridicate multe troiţe cu icoana Sfintei Parascheva.


***

Mulţi tineri şi copii, elevi şi studenţi, vin şi se roagă la racla Sfintei, aducând cu ei caietele şi cărţile lor de şcoală. Ei se roagă mai ales în preajma unui examen. Sfânta îi ascultă şi le împlineşte cererile.

Sfântă Parascheva, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

 

(Textul a fost adaptat pentru copii de prof. religie Mirela Șova, după „Vieţile Sfinţilor pe luna octombrie”, retipărite şi adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, după ediţia din 1901 – 1911; Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, sub îngrijirea P. C. Arhim. Ioanichie Bălan)

 

Spre poezie în cinstea Sfintei Parascheva, click aici.

Partager cet article
Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article