Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Vacanta non-stop

pur si simplu

Viata Sfintei Ecaterina, 25 noiembrie

1373948071_9c5ade5056.jpgSfânta Mare Muceniţă Ecaterina

(25 noiembrie)

 

 

 

 

Prinţesa Ecaterina a trăit în Alexandria, pe vremea împăratului Maximin. Tatăl ei, Consta, fusese şi el împărat.

La optsprezece ani, Ecaterina ajunsese foarte frumoasă şi foarte înţeleaptă. Ea citise toate cărţile învăţaţilor vremii: şi pe cele de filosofie, şi pe cele de gramatică, şi pe cele de medicină, şi multe altele. De aceea, mulţi tineri bogaţi doreau să o ceară de soţie.

În vremea aceea, cei care se declarau creştini erau chinuiţi şi omorâţi. Mama Ecaterinei era credincioasă, dar nu se arăta lumii cu credinţa ei, de frica legilor aspre.

Frumoasa Ecaterina nu voia să se mărite.

- Dacă găsiţi un tânăr la fel de nobil, de bogat, de frumos şi de înţelept ca mine, mă mărit. Dacă nu, eu nu voi lua pe cineva mai prost decât mine, zicea tânăra prinţesă.

Însă nu se găsea nicăieri un asemenea tânăr. Mama prinţesei a dus-o pe aceasta la un preot bătrân şi înţelept, ca să se sfătuiască, în privinţa căsătoriei fetei. Acesta le-a zis:

- Eu cunosc un tânăr care e cu mult mai nobil, mai bogat, mai frumos şi mai înţelept decât tine, fiică Ecaterina.

- Cine e acesta, părinte? s-a mirat tânăra fată.

- El e născut dintr-o Fecioară Preasfântă, fără tată de pe pământ. Mama Lui este Împărăteasa îngerilor.

- Aş vrea şi eu să-L văd pe Acest tânăr! s-a rugat prinţesa.

- Ca să-L vezi, iată ce trebuie să faci, a spus preotul cel înţelept. Ia icoana aceasta. În ea e înfăţişată Maica tânărului minunat, care se cheamă Maria. Roagă-te către dânsa toată noaptea, în odaia ta, ca să-ţi arate pe Fiul ei. Numai ea îţi poate împlini cererea.

 

Aşa a făcut Sfânta Ecaterina. A luat icoana Maicii Domnului cu Pruncul şi s-a rugat mult în odaia ei, până când a adormit. Atunci, ca prin vis, a văzut-o pe Maica Domnului din icoană, vorbind cu Pruncul pe Care Îl ţinea în braţe. Iar Pruncul strălucea ca un soare, dar Îşi ferea faţa de privirea Ecaterinei. De trei ori a încercat prinţesa să-L vadă pe Prunc, dar nu a putut.

- Priveşte-o, Fiule, pe frumoasa Ecaterina! L-a rugat Maica Domnului.

- Nu o pot privi, căci e foarte întunecată! a răspuns Fiul. E doar o fată fără minte, săracă şi de neam prost, pentru că nu e botezată în credinţa creştină, ci se închină zeilor. Aşa că nu vreau să-Mi vadă faţa, a zis Domnul Iisus Hristos – Prunc.

- Învaţ-o, dar, Fiule, ce să facă, pentru a Te putea vedea, L-a rugat iarăşi Maica Domnului.

- Să ceară sfat de la cel care i-a dat icoana. El va şti ce să-i facă. Doar după aceea Mă va putea vedea.

După toate acestea, Ecaterina s-a trezit, uimită. A doua zi, ea s-a dus la bătrânul preot şi l-a rugat cu lacrimi să o ajute, ca să poată vedea pe Acela Care Îşi întorsese faţa de la ea.

Preotul a învăţat-o tainele înţelepciunii creştine, după care a botezat-o. Apoi i-a spus să se roage iarăşi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ca şi data trecută. Deci s-a rugat din nou Ecaterina, cu lacrimi, în faţa icoanei Maicii Domnului, până când a adormit.

Ea a văzut Pruncul în braţele Maicii Sale. De data aceasta, El privea cu multă bunătate spre prinţesă.

- Abia acum fecioara aceasta este nobilă, bogată, frumoasă şi înţeleaptă, a zis Pruncul către Măicuţa Sa. Acum doresc să-Mi fie mireasă. Şi El i-a dat Ecaterinei un inel strălucitor de logodnă, spunându-i:

- Îţi dau inel, ca să fii mireasă în împărăţia Mea cea veşnică. Să nu primeşti alt inel, de la vreun prinţ de pe pământ.

 

Ecaterina s-a trezit şi a văzut că avea inelul pe mâna dreaptă. Ea s-a bucurat foarte tare şi se gândea întruna la Mirele ei din cer, la Domnul nostru Iisus Hristos, Care e Mire pentru toate sufletele curate, frumoase şi înţelepte.

La scurt timp după toate acestea, în Alexandria s-a organizat un mare ospăţ în cinstea zeilor. S-au pregătit multe animale, ca să fie ucise şi jertfite acestor zei. Sute de animale au fost înjunghiate şi foarte mulţi oameni au participat la petrecere. Sfânta Ecaterina s-a întristat, văzând atâţia oameni înşelaţi de diavol, închinători la idoli.

De aceea, ea s-a dus înaintea împăratului şi i-a grăit astfel:

- Înălţate împărate, tot acest ospăţ este o nebunie, ca şi închinarea voastră la zei. Dumnezeul cel adevărat nu e o statuie, ci e viu şi S-a arătat ca om, prin Iisus Hristos. El a creat toate şi prin El trăiesc toate. Dumnezeu nu are nevoie de animale înjunghiate, ci vrea ca noi să fim buni unii cu alţii, ascultând de poruncile Lui.

Împăratul Maximin a rămas uimit de frumuseţea şi de înţelepciunea Ecaterinei. Dar el nu voia să lase închinarea la zei. Deci el a chemat cincizeci de bărbaţi înţelepţi din împărăţia lui, să se întreacă în cuvânt cu Ecaterina. Cel care avea să o lase fără de răspuns, urma să fie răsplătit.

Între timp, Arhanghelul Mihail s-a arătat Ecaterinei şi a încurajat-o.

A urmat o discuţie lungă între prinţesă şi cei cincizeci de bărbaţi, închinători la idoli. Bărbaţii aceia spuneau că toţi înţelepţii lumii s-au închinat la zei, iar Ecaterina le-a vorbit despre Dumnezeul cel adevărat.

Ea le-a dovedit că şi înţelepţii lumii au ştiut că va veni un om Care va fi şi Dumnezeu, Care va fi ucis, fără vină.

Deci toţi cei cincizeci de bărbaţi au tăcut, neştiind ce să mai spună. Ei au îngenuncheat în faţa Sfintei şi i-au cerut să se roage pentru ei. Mâniat, împăratul a poruncit să se facă un foc straşnic şi toţi cei cincizeci au fost arşi de vii, pe 17 octombrie. Ei au murit, bucuroşi că au aflat pe Dumnezeul cel adevărat. Seara, când au venit câţiva credincioşi la locul focului, au văzut că trupurile lor rămăseseră întregi, nearse, ca sfinte moaşte.

Iar Ecaterinei împăratul i-a promis jumătate din regatul său, dacă se va închina zeilor. Ea nu a primit. Înfuriat, acesta a poruncit ca prinţesa să fie bătută cu vine de bou. Ea a fost bătută timp de două ore, fără oprire. Apoi a fost închisă şi ţinută flămândă mai multe zile.

Soţia împăratului, Augusta, îşi dorea foarte mult să o vadă pe Sfântă. În ascuns, ea s-a coborât în temniţă, însoţită de două sute de ostaşi şi de conducătorul gărzilor palatului.

- Mă bucur să te văd, strălucită Ecaterina, i-a spus Augusta.

- Şi eu mă bucur, căci peste trei zile vei primi o coroană de la Hristos, i-a răspuns Ecaterina.

În urma acestei întâlniri cu Sfânta Ecaterina, atât împărăteasa, cât şi soldaţii care o însoţeau pe aceasta, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos.

Cât timp a stat la închisoare, Ecaterina a fost hrănită de o porumbiţă trimisă de Dumnezeu. Hristos Însuşi a venit să o vadă pe Sfântă şi a îmbărbătat-o.

 

A urmat ziua judecării Sfintei. Ea a fost adusă în faţa împăratului. Acesta se aştepta ca Ecaterina să fie slăbită de nemâncare. Dar ea strălucea şi mai tare, căci sufletul ei lumina prin trupul cel frumos.

- Hristos al meu m-a hrănit, împărate, nu soldaţii tăi, a recunoscut Sfânta.

- Eşti mai frumoasă decât o zeiţă, Ecaterina, nu trebuie să mori, i-a zis împăratul. Închină-te zeilor şi vei primi daruri bogate.

- Toate acestea trec şi se duc, împărate. Nu am nevoie de ele, a răspuns prinţesa.

Atunci s-au pregătit patru roţi pline de fiare ascuţite, între care să fie zdrobită Sfânta, pentru credinţa ei. Dar îngerul Domnului a venit şi a sfărâmat acele roţi.

Venise lume multă să vadă ce va păţi frumoasa Ecaterina. Ei s-au minunat de sfărâmarea roţilor.

- Eşti nebun, împărate! Cum îndrăzneşti să te lupţi cu Dumnezeul cel viu? a strigat Augusta, soţia lui Maximin.

Furios, acesta şi-a dat soţia spre chinuri cumplite şi spre moarte, în ziua de 23 noiembrie. Ei i s-a tăiat capul. Augusta era bucuroasă, ştiind că merge în împărăţia lui Dumnezeu. Iar Sfânta Ecaterina se ruga lui Dumnezeu pentru prietena ei.

Pe 24 noiembrie s-a tăiat capul soldaţilor Augustei, care au venit să spună împăratului că şi ei sunt credincioşi în Dumnezeul cel adevărat, Iisus Hristos.

Iar în ziua de 25 noiembrie, văzând împăratul că nu o poate îndupleca pe fecioara cea înţeleaptă cu nimic, ca să-şi lase credinţa şi să-i fie lui împărăteasă, a dat-o spre tăierea capului cu sabia, în afara cetăţii.

Sfânta Ecaterina s-a rugat înainte de a muri:

- Doamne Iisuse Hristoase, spală-mă de toate greşelile pe care le-am făcut, cu sângele pe care îl vărs acum pentru Tine.  Iar pe oamenii aceştia, care mă privesc, adu-i la credinţa cea adevărată! Ascultă rugăciunile celor ce vor chema numele meu în ajutor!

Şi s-a tăiat capul Sfintei. Dar, în loc de sânge, din rană a curs lapte. Trupul ei a fost luat îndată de îngerii din ceruri şi dus în Muntele Sinai.

Numele Sfintei înseamnă „cea pură”, aşa cum a fost Ecaterina în viaţa pământească.

 

Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, ocroteşte-ne cu rugăciunile tale cele fierbinţi!

 

(Textul a fost adaptat pentru copii de prof. religie Mirela Șova, după „Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie”, retipărite şi adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, după ediţia din 1901 – 1911; Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1993, sub îngrijirea P. C. Arhim. Ioanichie Bălan)

 

Spre poezie în cinstea Sfintei Ecaterina, click aici.

Partager cet article
Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article