Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Vacanta non-stop

Vacanta non-stop

pur si simplu

Viata Sfintei Mucenite Eugenia, 24 decembrie

3534772596_44901b93be.jpgSfânta Muceniţă Eugenia

(24 decembrie)

 

 

Demult, a trăit această Sfântă foarte frumoasă la chip şi la suflet, pe nume Eugenia. Ea s-a născut într-o familie nobilă, tatăl ei, Filip, fiind conducătorul Egiptului, trimis de la Roma. Mama Eugeniei se numea Claudia. Eugenia avea şi doi fraţi, pe Avit şi pe Sergiu.

Filip izgonise pe creştini din cetatea Alexandriei, fără să le facă alte supărări. Eugenia creştea la curtea tatălui său, învăţând înţelepciunea grecească, ca şi limba latină. Astfel că ea ajunsese foarte citită. Mai mulţi tineri nobili şi bogaţi doreau să o ceară în căsătorie pe frumoasa fată. Dar ea îi refuza pe toţi.

Odată ea a citit mai multe pagini din Biblie şi îndată sufletul ei a cunoscut că Dumnezeul cel adevărat este Iisus Hristos, Cel răstignit, înviat şi înălţat la cer. Numai că Eugenia nu a povestit părinţilor despre noua ei credinţă, de teamă că o vor certa.

Dorind ea să afle mai multe despre credinţa creştină, şi-a rugat părinţii să o lase în afara cetăţii, să se plimbe cu careta. Aceştia, neştiindu-i gândul, au lăsat-o. Eugenia a plecat şi a vorbit cu două dintre slugile din caretă, astfel:

- Eu cred cu adevărat că zeii cărora se închină părinţii mei şi poporul meu sunt făcuţi de oameni.

Iar Dumnezeul din ceruri e viu şi atotputernic. Haideţi ca să fugim din caretă, noaptea, fără ca celelalte slugi să ştie, şi să mergem la mănăstirea din afara cetăţii. Slugile vor pleca mai departe, cu careta, iar voi îmi veţi tăia părul şi-mi veţi da haine bărbăteşti, căci la acea mănăstire nu au voie femei.

Aşa au făcut cei trei. Ducându-se ei spre mănăstire, chiar atunci venea şi episcopul Elen spre ea, înconjurat de foarte mulţi creştini. Mai târziu, ei au vorbit cu cinstitul episcop, care a cunoscut că Eugenia e fată, deşi părea la înfăţişare băiat.

- Dumnezeu mi-a descoperit că vei birui toate încercările din lume, Eugenia, căci te va întări Hristos. Şi pe tovarăşii tăi îi va ocroti Dumnezeu, pentru credinţa lor! le-a zis episcopul. Tu, fiică, rămâi în continuare cu chipul acesta bărbătesc, căci ţie îţi este de folos.

Şi i-a botezat episcopul Elen pe cei trei fugari, în numele Sfintei Treimi.

 

Între timp, careta frumoasei fete ajunsese acasă şi părinţii au văzut că fata lor a dispărut. Înnebuniţi, ei au căutat-o pe Eugenia în toată cetatea, ba chiar în tot Egiptul. Nimeni însă nu o văzuse.

- Unde te-ai ascuns, fiica noastră? Unde eşti, lumina bătrâneţilor noastre? plângeau acei părinţi îndureraţi. Şi fraţii ei plângeau după înţeleapta lor soră.

Filip nu a încetat căutările, ci s-a dus la vrăjitori, să afle de la vreun zeu despre fata sa.

El a făgăduit multe daruri celui care o va găsi, ameninţând cu moartea pe cel care îl va minţi. Speriaţi, vrăjitorii cei mincinoşi au spus condu-cătorului Filip acestea:

- Dumnezeu a luat-o pe Eugenia la ceruri, printre zeiţe, căci era prea frumoasă.

Filip s-a liniştit atunci şi a poruncit să se facă o statuie de aur cu chipul Eugeniei (un idol). El a pus această statuie la închinat, în cetate.

În tot acest timp, Eugenia ajunsese călugăr la mănăstire, fiind cunoscută sub numele de Eugeniu. În doi ani de zile ea învăţase toată Biblia pe de rost şi răspândea în jur dragoste, blândeţe, pace. Nimeni nu ştia că e fată, în afara celor două slugi ale sale, care deveniseră tot călugări. Ea avea puterea să îmblânzească pe cei mânioşi şi să îi facă evlavioşi pe cei mândri. Apoi a primit de la Dumnezeu darul vindecării de boli, încât în prezenţa ei bolnavii se însănătoşeau.

După încă un an, Eugenia a fost aleasă egumen (conducător) al mănăstirii. Ea s-a hotărât să fie sluga tuturor călugărilor, să le cureţe chiliile, să aducă apă, să taie lemne şi să locuiască în căsuţa portarului. Ea a urmat astfel cuvintele Mântuitorului: „Cel ce voieşte între voi să fie mai mare, acela să vă fie slugă.” Iar în timp ce muncea, ea se ruga fără oprire. Făcea pauză din treabă doar pentru a merge la slujbele mănăstireşti.

În acea vreme, o femeie bogată din Alexandria, pe nume Melantia, s-a îmbolnăvit de friguri. Ea a auzit de călugărul Eugeniu şi s-a dus la mănăstire, la el, ca să o vindece. Sfânta Eugenia a uns-o cu untdelemn sfinţit şi Melantia s-a vindecat. Dar văzând ea faţa cea frumoasă a călugărului şi neştiind că Eugeniu e fată, s-a îndrăgostit de acesta.

 

Mai târziu, Melantia s-a prefăcut că e bolnavă şi a chemat pe Eugeniu în casa ei, să o vindece iarăşi.

- Sunt văduvă, bogată şi frumoasă, i-a spus Melantia Eugeniei. N-ai vrea să laşi călugăria şi să fii soţul meu, moştenitorul acestei averi imense?

- Gândul tău e de la diavol, i-a răspuns Sfânta, fără să-i dezvăluie că e fată, şi nu bărbat. Niciodată nu voi lăsa călugăria şi fecioria. Şi a plecat imediat Eugenia din casa Melantiei.

Aceasta s-a mâniat foarte tare de refuzul primit şi s-a dus la Filip, conducătorul Alexandriei şi tatăl Eugeniei, spunându-i:

- Un călugăr creştin a venit în casa mea, zicând că e doctor şi că vrea să mă vindece. Dar el a minţit şi a vrut să desfrâneze cu mine!

Filip a crezut aceste vorbe, pentru că Melantia era o femeie respectată în cetate. El a poruncit să fie închişi în temniţă toţi călugării acelei mănăstiri, în frunte cu Eugeniu. Ei au fost deci închişi şi s-a stabilit o zi a judecării lor.

Foarte mulţi oameni au venit să vadă ce se va întâmpla: şi păgâni, închinători la idoli, care credeau în vinovăţia călugărilor şi voiau să-i vadă ucişi; şi creştini, care ştiau că totul e o minciună.

Şi a fost adusă Eugenia în faţa tatălui ei şi a fraţilor, înlănţuită. Iar ea ţinea capul în jos, să nu fie recunoscută.

- Doctor viclean şi neruşinat, credincios mincinos al lui Hristos, vei fi chinuit pentru răutatea ta! i-a spus Filip Eugeniei.

- Înalte domn, i-a răspuns Eugenia, dacă îmi juri că nu-i vei face nimic Melantiei, îţi voi arăta că ea e cea mincinoasă, nu eu.

Atunci Filip a jurat.

Mai multe slujitoare ale Melantiei au spus şi ele că Eugeniu le-a supărat cu poftele lui necurate.

- Nu aş fi vrut să mărturisesc taina mea până la moarte, a zis atunci Eugenia, dar trebuie să o spun, ca să nu creadă oamenii că noi, creştinii, suntem nişte pofticioşi desfrânaţi. Eu nu sunt bărbat, ci fecioară închinată lui Hristos. Iar tatăl meu eşti chiar tu, domnul meu Filip!

Şi au recunoscut-o deci Filip şi fraţii ei pe Sfântă, au alergat la ea şi au îmbrăţişat-o.

- Mare este Dumnezeul creştinilor, Iisus Hristos! striga mulţimea înmărmurită.

 

Un foc din cer a căzut peste Melantia şi peste casa ei, încât au ars cu totul. Filip, Claudia şi cei doi fraţi ai Eugeniei s-au botezat creştini.

Iar călugării au fost dezlegaţi. Mulţi dintre păgânii ce au fost de faţă la judecată s-au botezat şi ei. Mai mult, Filip a trimis scrisori împăraţilor Romei, că nu e nevoie să fie izgoniţi creştinii din cetăţi, încât aceştia au putut vieţui în pace în Egipt.

Dar unii păgâni bogaţi din Alexandria nu s-au bucurat de schimbarea întâmplată în cetate. Îndemnaţi de diavol, ei au grăit vorbe urâte despre Filip, împăraţilor Romei.

- Filip a înnebunit şi nu se mai închină zeilor, ci lui Hristos cel răstignit, au zis aceia.

Deci împăraţii Romei au scris lui Filip, să se închine zeilor, altfel i se vor lua funcţia şi averile. Îndată, tatăl Eugeniei şi-a împărţit averea la săraci şi bisericilor, apoi a renunţat la funcţia sa şi a fost ales episcop în Alexandria.

În locul lui Filip, a venit la conducerea cetăţii Terentie. Acesta a pus ucigaşi plătiţi, să-l omoare pe Filip cu săbiile. Astfel că Filip a ajuns mucenic, ucis pentru credinţa în Hristos.

Familia lui Filip (Claudia, cei doi fii, Eugenia) au plecat la Roma, de unde proveneau. Acolo ei vieţuiau cu dragoste de Dumnezeu, ajutând pe străini, pe văduve şi pe fecioare. Mulţi păgâni se întorceau la credinţa cea adevărată, prin Eugenia şi prin mama ei, Claudia.

Când au ajuns împăraţi Valerian şi Galeriu, închinători la idoli, s-a dat poruncă să fie ucişi toţi cei ce învăţau pe alţii credinţa creştină.

Una din prietenele Eugeniei din Roma era Vasilia, o frumoasă fecioară de neam nobil, care venise la credinţa creştină. Ea era făgăduită de soţie unui păgân, dar nu dorea să se mărite cu el. Păgânul s-a plâns împăraţilor de refuzul Vasiliei.

- Eugenia este de vină, ea a venit din Egipt cu o nouă credinţă, şi a învăţat-o şi pe Vasilia, a zis acela.

- Vasilia, dacă nu va vrea să-ţi fie soţie, să se taie cu sabia; iar Eugenia, dacă nu se va închina zeilor, să fie şi ea omorâtă, au poruncit împăraţii.

Atunci Vasilia a fost tăiată, căci nu a primit nunta cu păgânul. Iar Eugenia a fost dusă în faţa statuilor zeilor şi obligată să se închine lor. Dar idolii s-au sfărâmat la rugăciunea Sfintei. Eugenia a fost aruncată în râul Tibru, cu o piatră mare legată de gât. Piatra s-a dezlegat singură şi Eugenia mergea pe apă, ca pe uscat.

Soldaţii împăratului au aruncat-o pe Sfântă într-un cuptor cu foc. Dar flăcările s-au prefăcut   într-un vânt răcoritor şi nu o ardeau. Deci au închis-o pe Eugenia în temniţă, ca să moară de foame. Îngerii din ceruri îi aduceau pâine dulce şi albă. Însuşi Hristos a venit la ea şi i-a adresat vorbe de mângâiere.

Pe 25 decembrie, Sfânta Eugenia a fost înjunghiată în temniţă, chiar în ziua Naşterii Domnului. Ea a ajuns astfel la veşnica veselie, împreună cu Hristos şi cu Sfinţii.


Pentru rugăciunile ei sfinte, Doamne ajută-ne!

 

(Textul a fost adaptat pentru copii de prof. Mirela Șova, după „Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie”, retipărite şi adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, după ediţia din 1901 – 1911; Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1993, sub îngrijirea P. C. Arhim. Ioanichie Bălan de la mănăstirea Sihăstria)

Partager cet article

Repost 0

Commenter cet article