Viata Sfintilor Cosma si Damian, 1 noiembrie

Sfinţii Doctori fără de Arginţi

Cosma şi Damian

(1 noiembrie)

Aceşti Sfinţi sunt fraţi şi au vieţuit în Asia. Numai mama lor, Teodota, era creştină. Tatăl lor era păgân, adică se închina zeilor.

După o vreme, cei doi fraţi au rămas orfani de tată. Mama lor i-a crescut în credinţa cea adevărată, în Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. I-a învăţat cuvintele Bibliei şi i-a îndemnat, de mici, să fie săritori spre fapte bune.

Crescând ei, au ajuns doi bărbaţi luminaţi, înţelepţi şi buni. De aceea, Dumnezeu le-a dăruit puterea vindecării bolilor sufletului şi trupului. Deci Cosma şi Damian tămăduiau orice boală, orice neputinţă şi puteau alunga duhurile rele din oameni.

Fiind cuprinşi de milă nu numai faţă de oamenii bolnavi, ci şi faţă de animalele aflate în suferinţă, Sfinţii Doctori le vindecau şi pe acestea.

Ei nu cereau nimic în schimbul vindecărilor făcute. De aceea, au fost numiţi „fără de arginţi”, adică fără de plată. Dorinţa lor nu era de a se îmbogăţi în aur şi argint, ci în fapte bune, care Îi plac lui Dumnezeu.

După fiecare vindecare, Sfinţii Cosma şi Damian Îi mulţumeau lui Dumnezeu şi lăudau numele Lui.

Sfinţii Cosma şi Damian învăţau pe cei tămăduiţi că Domnul le-a dat lor putere să-i vindece. Astfel, Sfinţii nu primeau să fie lăudaţi de oameni, pentru faptele lor bune, ci numai de către Dumnezeu.

Sfinţii Doctori vindecau pe oameni fără ajutorul medicamentelor, cu rugăciunile lor. Ei se gândeau tot timpul că Mântuitorul a poruncit preoţilor şi celor ce au diferite daruri, ca să dăruiască din ceea ce le-a dat Dumnezeu, celor din jur, fără plată.

Aşa şi-au dus viaţa Sfinţii Cosma şi Damian, până la moarte. Cu pace, sufletele lor s-au ridicat la ceruri, purtate de îngeri luminoşi.

Minunile şi vindecările lor nu au secat nici după moarte, ci s-au înmulţit.

Din minunile Sfinţilor Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian

O femeie bolnavă, pe nume Paladia, trăgea să moară. Auzind de minunile Sfinţilor Doctori, care pe atunci încă trăiau, i-a chemat să o vindece şi pe dânsa.

Sfinţii au venit în casa Paladiei şi îndată aceasta s-a tămăduit. Ea era atât de bucuroasă, încât voia să ofere neapărat ceva minunaţilor Doctori. Ei nu au vrut să primească nimic, după obiceiul lor.

Atunci, Paladia a venit în ascuns la Sfântul Damian cu trei ouă, ca dar.

- Primiţi această puţină răsplată, în numele Sfintei Treimi! l-a rugat femeia pe Sfânt.

Auzind de numele Sfintei Treimi, Damian a luat micul dar. Numai că Sfântul Cosma a aflat de aceasta şi s-a mâhnit foarte tare.

- De ce, frate, ai călcat învoiala noastră, de a nu primi nimic de la oameni? şi-a întrebat el fratele. Damian nu i-a explicat lui Cosma motivul primirii celor trei ouă, ci a tăcut, plin de modestie.

După o vreme, a murit Sfântul Cosma, înaintea fratelui său, Damian.

- Să nu-l îngropaţi pe Damian lângă mine, când va muri, pentru că a călcat porunca Domnului şi a luat plată de la femeie! a zis Sfântul, pe patul morţii.

Mai apoi, s-a sfârşit din viaţa aceasta, trecătoare, şi Sfântul Damian. Şi nu ştiau credincioşii unde să-l îngroape, căci îşi aminteau de porunca Sfântului Cosma.

Atunci o cămilă, care fusese vindecată de Sfinţii Doctori, a venit în mijlocul credincioşilor şi a grăit cu voce omenească:

- Puneţi-l pe Damian aproape de mormântul lui Cosma! Căci Damian nu a luat cele trei ouă ca plată, ci pentru numele Sfintei Treimi.

Deci oamenii s-au luminat la faţă de bucurie şi au pus sfintele moaşte ale celor doi fraţi împreună.

***

Altă dată, un bărbat din locurile în care trăiau Sfinţii Doctori fără de arginţi a trecut printr-o grea încercare.

El a muncit într-o dimineaţă la câmp, până la prânz. Atunci s-a retras la umbra unui stejar şi a adormit, obosit de muncă. În timpul somnului, el a ţinut gura deschisă şi un şarpe i-a intrat prin gură, până în stomac.

Omul s-a trezit după o vreme, neştiind ce păţise. A lucrat la câmp până seara, apoi s-a întors acasă. Dar şarpele din burtă a început să-l muşte, pe dinăuntru. Bărbatul a urlat de durere şi s-a rugat:

- Sfinţilor Doctori Cosma şi Damian, ajutaţi-mă!

Sfinţii au venit la casa omului aceluia şi l-au adormit. Bărbatul dormea iarăşi cu gura deschisă. Sfinţii s-au rugat lui Dumnezeu şi şarpele a ieşit tot pe gură din om. Familia aceluia a rămas uimită de minunea văzută.

Apoi omul s-a trezit, vindecat complet de către Sfinţii Doctori, cărora le-a mulţumit nespus.

***

Dragi copii, Sfinţii Doctori fără de arginţi sunt mult mai numeroşi. Dintre ei, cei mai renumiţi sunt:

Sfântul Cosma, Sfântul Damian, Sfântul Chir, Sfântul Ioan, Sfântul Pantelimon, Sfântul Ermolae, Sfântul Samson, Sfântul Diomid, Sfântul Mochie, Sfântul Anichit, Sfântul Talaleu, Sfântul Trifon.

Ei şi-au închinat viaţa vindecării bolilor şi neputinţelor oamenilor şi animalelor. Rugându-ne lor, şi astăzi, putem primi mângâiere şi vindecare în boli şi suferinţe, dacă avem credinţă în puterea lui Dumnezeu, arătată prin Sfinţii Săi.

Acest lucru nu înseamnă că nu avem nevoie de doctorii obişnuiţi şi de medicamente, căci şi acestea sunt lăsate tot de Dumnezeu, spre folosul nostru. Să urmăm şi tratamentul lor, îmbinat cu rugăciunea către Sfinţii Doctori din cer. Dar mai ales în situaţii grele, când doctorii obişnuiţi nu mai au cu ce să ne ajute, noi să ne ridicăm privirea şi rugăciunea către Doctorii fără de arginţi!

***

Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian sunt serbaţi în fiecare an la 1 noiembrie. Numele de „Cosma” înseamnă „cel ordonat, cel frumos”, iar numele de „Damian” înseamnă „îmblânzitorul”. Astfel că Sfinţii Doctori au îmblânzit animalele îndrăcite şi au ordonat şi înfrumuseţat viaţa oamenilor, prin minunile lor.

Pentru rugăciunile lor, Doamne, Iisuse Hrisoase, ocroteşte-ne şi dă-ne mângâiere în necazuri, boli şi suferinţe!

(Textul a fost adaptat pentru copii de prof. religie Mirela Șova, după „Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie”, retipărite şi adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, după ediţia din 1901 – 1911; Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1993, sub îngrijirea P. C. Arhim. Ioanichie Bălan de la mănăstirea Sihăstria)